„ung1” „Pentru o parte dintre asistați, lumea se reduce la o cameră”

„ung2” „Cezarina Tudoreanu afirmă că tatăl său ar fi regele Mihai I”
„ung3” „Petre Cocher, strungarul cu trei «premii Oscar»”

Căminul – spital din Ungureni, un «hotel al iluziilor»
• Centrul de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap (CRRPH) de la Ungureni găzduiește 155 de bolnavi psihic, unii fără speranță de vindecare n o femeie de 58 de ani crede că un întreg complot o ține departe de copiii săi, de fapt inexistenți n un fost muncitor se crede triplu cîștigător al premiilor Oscar n Nicolae Ungureanu a petrecut ultimii 30 de ani în aceeași poziție n Mihai Pascu a găsit alinare pentru boala sa în casa Domnului

Un «hotel al iluziilor», așa ar putea fi supranumit căminul – spital din Ungureni. E un loc în care oricare dintre cei normali pășește cu o strîngere de inimă. încă din anii ’70, unitatea cu aparență de conac boieresc de la marginea satului adăpostește oameni pentru care viața a fost un sacrificiu în fiecare zi. „De la ridicarea ei în 1975, clădirea a fost destinată cazurilor de handicap sever. Dacă la început au trăit aici copii, la ora actuală căminul este unul de adulți, în general între 18 și 72 de ani. Astfel, avem 155 de asistați, majoritatea suferind de schizofrenie, așadar handicap dobîndit, și oligofrenie, cu care s-au născut. Din nefericire, 30 dintre ei sînt total imobilizați și dependenți de infirmiere”, ne-a declarat Stela Achivei, directoarea căminului.
Chiar de la intrare sîntem înconjurați de bolnavi care ne privesc cu o curiozitate vie, unii dau să ne atingă parcă pentru a se convinge că sîntem reali. Alții, mai rătăciți, se mulțumesc să facă obișnuitele mișcări repetitive, obositoare chiar și la privit. Mulți zîmbesc strîmb. Li se citește în ochi nevoia de afecțiune sau comunicare. Culoarele sînt curate, de un alb medical. Prin saloane, infirmierele stau cu ochii pe locatari. Uneori se mai joacă cu ei, deși mulți au trecut de 25 de ani, alteori doar îi supraveghează pentru a nu-și face rău cu mîna lor.

Cîte o dramă pe metru pătrat

Nicolae Ungureanu a împlinit anul acesta 30 de primăveri, timp în care nu s-a mișcat vreodată din pat. „Din cauza unei malformații cu care s-a născut, omul acesta stă într-o singură poziție. Dumnezeu știe ce e-n sufletul lui: nu poate vorbi, dar pare să-nțeleagă mai tot”, ne explică directoarea.
în sala de mese, un adolescent împletește în tăcere. „Imaginați-vă că omul acesta a locuit într-un coteț de porci”, afirmă Stela Achivei. Ajuns la 18 ani, Claudiu Herghelegiu a avut parte de un adevărat coșmar în familia de origine, supus unor condiții inumane de trai și abuzat sexual. Este surdo-mut și nu are control asupra excreției. „Tratamentul său costă în acest moment în jur de 20 de milioane de lei lunar. Este singurul pentru care cumpărăm pamperși”, mai spune doctorița.
într-un salon, o bătrînă cu un aer distins se prezintă ca fiind una dintre fiicele regelui Mihai I. în ciuda tratamentului, în mintea ei afectată de schizofrenie realitatea se amestecă cu ficțiunea, motiv pentru care, din cei 58 de ani, 17 i-a petrecut în spital. Pentru început, Cezarina Tudoreanu se arată capabilă de o discuție normală. „Am făcut Liceul pedagogic și Conservatorul, apoi am predat prin județ ca profesoară de muzică. Prin 1987 m-am îmbolnăvit, de stres și singurătate, cred. Atunci am fost pensionată și reținută. La Ungureni m-au adus în 2000”, își amintește ea. într-o anume măsură, biata femeie s-a arătat conștientă de boala sa și a decis să lupte cu aceasta, deși medicii nu-i dau șanse de recuperare. „Am reușit să mă adaptez aici, să-mi fac cîțiva amici chiar. Cum mi-a plăcut mereu pianul, mai cînt uneori la orga căminului. Altădată pictez, tablourile mele sînt foarte apreciate”, s-a lăudat ea. într-adevăr, coridoarele sînt pline de operele sale, motiv de mîndrie pentru ea și, poate, de studiu pentru psihiatri. Și totuși, cea mai fierbinte dorință a Cezarinei e să se vadă din nou acasă, la Tîrgu Ocna. „Aici mă simt cam închisă, n-am reușit să ajung nici la înmormîntarea mamei. Mă mai vizitează rudele apropiate, dar simt că au mari rețineri să mă ia acasă, chiar și numai pentru week-end”. Brusc, realitatea dispare pentru ea, dar nu și dialogul. „Să vă spun un secret – am mulți copiii, dar ăștia mă țin departe de ei, nu vor să-mi spună nici măcar cîți sînt. Știu eu, am văzut, de exemplu, în tabără o fetiță care-mi semăna. Ajutați-mă să-mi găsesc copiii?!”
Pe hol așteaptă un bărbat dornic să stea la taclale. Sub aparența de normalitate se ascunde drama schizofreniei. „Aș vrea să plec, mi se dau prea multe pastile aici, am o familie care mă așteaptă acasă”, se plînge și Petre Cocher, 43 de ani, fost strungar. întrebat despre viața dinaintea internării, ne spune o poveste stranie. „în ’89 lucram prin contract pentru mai multe fabrici băcăuane, dar a venit Revoluția și-a trebuit să mă implic. Am fost și actor în filme românești și străine, am cîștigat trei premii Oscar. Am jucat și-n «Regele meu», peliculă filmată la Măgura, despre daci și romani. Am cinci armuri de-atunci”, afirmă omul cu seninătate.

Spațiul semi-normalității

într-o căsuță construită cu ani în urmă de voluntari englezi și destul de bine utilată locuiesc pe cont propriu asistații cei mai aproape de normalitate. „Am amenajat acest spațiu pentru a da posibilitatea cîtorva bolnavi să încerce să se descurce singuri. Au pentru asta la dispoziție casă cu fermă de animale și se pare că se autogospodăresc de minune”, a remarcat Stela Achivei. Am stat de vorbă și cu unul dintre fericiții locatari. După mult timp petrecut prin diverse centre, Mihai Pascu, din Colonești, suferind de oligofrenie, s-a stabilit la Ungureni. „Aici am o mulțime de prieteni și m-am atașat și de biserica din sat, unde mă ocup de trasul clopotelor la sărbători, înmormîntări sau, în caz de furtună, pentru a alunga norii răi”, ne-a spus omul. Cu toate că a avut la un moment dat posibilitatea să rămînă în centrul «Miorița» din Parincea, cunoscut pentru condițiile deosebite, Mihai afirmă că s-a atașat prea mult de biserica din Ungureni și că a ales să revină acolo unde se simte «acasă».

Iarna pe motorină

La Căminul – spital din Ungureni, avînd caracter permanent și situat într-o zonă destul de izolată, sosirea iernii înseamnă rezerve de alimente, dar și motorină. „încălzirea și alimentarea alternativă cu electricitate sînt realizate cu ajutorul unei centrale și al unui generator cu motor Rolls Royce pe motorină, pentru care avem și rezervor cu capacitatea 40 de tone”, a încheiat directoarea căminului-spital. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!