VALORI DE PATRIMONIU

Ctitorii pentru istorie și spiritualitate

Aurel V. ZGHERAN

Biserica Sf. înviere din Buhuși, ctitorită cu o mare rîvnă de boierul Theodor Buhuși, pe care îl întîlnim menționat în rîndurile boierimii moldave din „Descriptio Moldaviae” a lui D. Cantemir, are o formă arhitecturală medievală tîrzie, de tip cetate, marcînd trecerea societății românești moldave de la civilizația turco-bizantină la civilizația occidentală. Acest lăcaș de cult este construit din piatră de rîu nefinisată și din cărămidă arsă, cu un profil al zidurilor de 2 m. Informații despre construirea ei, despre atmosfera social-politică a vremii, cît și privitoare la viața personală a ctitorului, sînt cuprinse în însemnările de pe marginile filelor unei cărți de cult, numită Octoih, făcute de boier și care datează din 1817.
Cu privire la evenimentele contemporane lui, autorul însemnărilor are în vedere pacea între „împărăția Rosăii și puternica Poartă otomănicească”, precum și înfrîngerea lui Napoleon Bonaparte, „împăratu franțuzăscu”, în Rusia. Iar despre zidirea bisericii se relatează faptul că lucrările se execută în vremea domnului Scarlat Calimah, cel care l-a învoit de la isprăvnicia Vasluiului pe boier pentru ca el să aibă timp de biserică. Se mai face mențiunea că s-au cheltuit „cincizăci mii lei” și „nu puțină osteneală au pus maica me, stolniceasa Ileana Buhușoaie, fică răposatului vornic Grigore Crupenschi”.
Despre motivele ce l-au însuflețit pe boier spre a săvîrși lucrarea, acesta istorisește faptul că pe 10 decembrie 1806, mergînd la „dumnealui moșul Sandu Crup”, s-a veselit și a „giucat” toată ziua. Apoi, întorcîndu-se noaptea acasă, pe ger, a răcit „foarte cumplit” făcînd, probabil, o pneumonie. Boala a fost atît de grea încît familia nu-i mai dădea nici o speranță de viață și l-a pregătit de moarte. într-o noapte de agonie, însă, boierul a avut o viziune: se făcea că un arab îl amenință cu un iatagan, zicîndu-i: „acum ți-au venit vremea”. Dar doi îngeri înveșmîntați diaconicește au alungat pe acel arab, apoi i-au arătat boierului un loc unde erau trei brazi uscați și înzăpeziți, iar înainte de a se sfîrși visul au ținut slujba învierii. Trezindu-se, boierul era complet sănătos și a tălmăcit visul ca pe o povățuire de a zidi o biserică ce va avea hramul Sf. înviere, ceea ce s-a și apucat, foarte curînd, desăvîrșind lucrările la 1815, pe 12 august, sfințirea făcîndu-se în noiembrie 1817 de arhiepiscopul Grigore Stravopolius, cu încuvințarea mitropolitului Kiri-o Kir Veniamin, așa cum s-a putut afla din documentele și informațiile verbale folositoare scrierii acestor rînduri și date de către binevoitorul părinte Gheorghe Crăciunescu.at, foarte curînd, desăvîrșind lucrările la 1815, pe

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!