VALORI DE PATRIMONIU

… Mai goi ca niciodată!

Eugen ȘENDREA

Un posibil anunț de „mica publicitate”: Cu adîncă tristețe anunțăm stingerea din viața Bacăului a unor ființe dragi: colecționarii!
Trebuie spus că pînă la sfîrșitul anului 1989 am avut, numai în municipiul Bacău, aproape o sută de colecționari! Dar, ce este colecționarul?! Un pasionat care nu doarme noaptea, se mulțumește doar cu un covrig, asta pentru a putea strînge banii necesari achiziționării unei piese pentru colecția sa. La noi, pînă la momentul amintit, colecționarii se împărțeau în două categorii: individuali/particulari și ai statului, aceștia din urmă fiind învățătorii și profesorii. Numismații – cei care au rexistat cel mai mult -, adunau monede, iar ceilalți – lucruri care de care mai de neînchipuit! Au fost colecționari de cutii de chibrituri, de nasturi, de telefoane, sifoane, aparate de fotografiat, medalii și decorații, cărți vechi și rare, ceramică veche, insigne, fotografii, cărți poștale; și cîte și mai cîte! Ba chiar și colecționari de ancore, adunate de pe unde nici nu vă închipuiți, adică de la… Găiceana!
Toți acei colecționari țineau la piesele adunate ca la proprii lor ochi! în fiecare an se organizau expoziții și se efectuau schimburi de piese. Aduceau cu ei o istorie mai puțin cunoscută.
Și a venit prăpădul! După revoluția decembristă au năvălit „turiștii”. Mai ales cei din Italia, Franța, Germania. Achiziționau aproape orice fel de obiect vechi de la colecționarii noștri. Italienii au înființat chiar și curse regulate cu tir-uri pentru a le transporta!
De ce au renunțat colecționarii la micile lor averi?! Pentru că a dispărut spiritul de conservare și, poate, din cauza lipsei banilor. S-a vîndut totul! De la volumele „Omagiu” consacrate lui Nicolae Cesaușescu, pînă la locomotivele de epocă de lîngă depoul cfr băcăuan. Au apărut și alt fel de intermediari care păcăleau bătrînele de la sate să-și dea icoana veche de 300 de ani pe o oală-minune, nouă și strălucitoare. Nu au scăpat nici micromuzeele din școli și licee, sau cele de pe lîngă bisericile sătești. De exemplu, biserica din Leontenești-Ardeoani a rămas și fără minunata sa catapeteasmă!
Ce au făcut autoritățile? Nimic! Mai mult, au desființat fără prea multă gîndire Oficiul județean pentru Patrimoniul Cultural Național, singura instituție abilitată care mai putea pune stavile distrugerii și înstrăinării valorilor noastre istorice și de patrimoniu și care ținea o evidență clară a bunurilor de patrimoniu.
Se pare că ne-am trezit mai goi ca niciodată. Cam tîrziu, totuși! care păcăleau bătrînele de la sate să-și dea icoana veche de 300 de ani pe o oală-minune, nouă și strălucitoar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!