Valori de patrimoniu

Pe un rîu în jos…

• nestemate patrimoniale: așezăminte de cult în cuprinsul comunei Blăgești – biserica parohială „Sfînta cuvioasă Parascheva”

Satul Blăgești se situează la hotarul nordic al județului Bacău, pe malul de la vest al Bistriței. âl mărginesc, pe latura stîngă – privind în sensul revărsării rîului – șoseaua Valea lui Ion – Șipote, iar la dreapta – dealul Boița și pîrîul Ciubota. Numele satului se datorează pîrîului Blăgeasca – un fuior molcom de apă care bolborosea prin mlaștini, mai demult, spintecând inima satului.
Atestările documentare păstrate dovedesc o vechime milenară a așezării, iar săpăturile arheologice făcute în spațiul ei central dezvelesc în substratul pămîntului nisipos urme ale unor așezăminte de cult unde s-au găsit oase de bour și de ren, dovezi ale ofrandelor în cadrul unor ritualuri vînătorești. Un epitaf pictat care datează din Evul Mediu vorbește despre începuturile creștinismului în această parte de lume unde s-au statornicit oameni, beneficiind de ceea ce poate să asigure natura pentru existență și dezvoltare: rîul, izvoarele, cîmpia, dealurile împădurite.
în componența etnică a satului, pe lîngă români se aflau, mai demult, țigani, evrei și turci. Cei din urmă, contopindu-se prin alianțe de căsătorie cu celelalte etnii, sau părăsind satul, nu au acum o pondere semnificativă – de fapt se poate spune că sînt ca și inexistenți. S-au păstrat, însă, de la ei, unele obiceiuri și deprinderi, cum ar fi, de exemplu, meșteșugul confecționării coșurilor din mlăji de alun.
în prezent, majoritatea blăgeștenilor sînt creștini ortodocși – de rit nou și, într-o măsură mai mică, de rit vechi, iar aderanții altor confesiuni religioase sînt mult mai puțini. în secolul al XIX-lea, respectiv în anul 1838, căminarul de origine greacă Angheli Valy a ctitorit mănăstirea „Cuvioasa Parascheva” – actuala biserică parohială – în curtea căreia pînă la 1884 s-a aflat și cimitirul satului. Grecul, venit de la Constantinopol, se ocupa cu încasarea sumelor rezultate din vînzarea rachiului – de la velniță – și este de înțeles că dispunea de posibilități financiare. Mărturie a daniilor sale pentru construirea lăcașului de cult la Blăgești este un pomelnic ce datează din anul 1838. Pe peretele de la miază-zi, lîngă catapeteasmă, au fost pictate portretele votive care îi reprezentau pe ctitor și pe soția lui ținînd în mîini biserica. Din nesăbuință și în mod regretabil pictura a fost înlăturată, iar în locul ei pictorul Sava de la Focșani i-a zugrăvit pe drepții Ioachim și Ana.
Această biserică parohială, navoformă, este construită în linii arhitecturale bizantine, cu ziduri groase din cărămidă ridicate pe o temelie din piatră de rîu, care a fost cărată, probabil, cu carele cu boi de pe malurile cu prundiș ale Bistriței. La intrarea în tinda bisericii sînt două coloane semicirculare, cu capiteluri care au fost corintice, dar acum – datorită reparațiilor de zidărie executate în timp – nu se mai încadrează în liniile acestui stil. Ele susțin cafasul. Deasupra ușilor de la intrare sînt două ocnițe cu o pictură recentă și, prin aceasta, fără valoare istorică și chiar artistică. De jur-împrejurul bisericii, în exterior, se află un număr de încă zece ocnițe, șase dintre ele fiind pictate într-o manieră asemănătoare celorlalte.
De o parte și de alta, deasupra pridvorului, la nord și la sud, sînt două turle cu acoperiș în formă de ceapă, iar în vîrfurile lor se află cîte o cruce de fier care au în construcție motivele semilunii, ale discului solar sau ale soarelui în formă de potcoavă, ale razelor solare – drepte sau spiralate – ale săgeților. De asemenea, pe acoperișul tindei se mai află două cruci, la răsărit și la apus, cu aceleași motive. Inițial, acoperișul a fost șindriluit folosindu-se pentru aceasta cuie din fier forjat făcute de către fierarii satului.
La 1880, în timpul pastorației preotului Ion Bocescu, dranița acoperișului a fost înlocuită cu tablă galvanizată, care a fost măcinată de rugină și, de ceea, în anul 1967, sub pastorația preotului Gheorghe Cârlan, a fost înlocuită cu tablă zincată.
în interiorul turlelor sînt înjghebate, pe capre de stejar, trei clopote cu timbru în notele do, la, fa. Clopotul mijlociu, cu sunetul în nota la, are încrustat pe el chipurile Maicii Domnului și al pruncului Iisus. Acest clopot, spărgîndu-se, a fost reparat cu cheltuiala preotului Gheorghe Cârlan, redîndu-i-se sunetul original.
Exteriorul bisericii parohiale din Blăgești, în forma și componența ei, nu izolează două lumi; dimpotrivă, îmbie aproape autoritar să i se treacă pragul pentru a se oferi privirilor și inimii. (va urma)
Aurel V. ZGHERANndelor în cadrul unor ritualuri vînătorești. Un epitaf pictat care

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!