In acest week-end, Partidul National Liberal se aduna la sfat. Sint multe de lamurit in acest partid, inclusiv optiunea pentru o noua echipa de conducere. Disputa dintre Calin Popescu Tariceanu si Crin Antonescu a capatat, pe alocuri, accente mult prea acute pentru o formatiune care se adreseaza elitelor. Personal, nu cred ca vreunul dintre cei doi au, in acest moment, sanse reale ca sa-l invinga pe Traian Basescu in alegerile prezidentiale din noiembrie. Pe de o parte, Crin Antonescu nu este atit de cunoscut in rindul electoratului, iar Tariceanu, pe de alta parte, duce povara esecurilor guvernarii anterioare. PSD, PD-L si presedintele Basescu repeta continuu faptul ca starea in care se afla tara a fost cauzata de incompetenta precedentului Executiv.
Calin Popescu Tariceanu greseste de fiecare data cind respinge in bloc orice acuzatie venita dinspre adversari. Nu accepta ca fostul ministru Vosganian a fost un poet la Finante, fara capacitatea necesara de previziune. La inceputul anului 2008, in Sala Mare a Prefecturii din Bacau, am incercat sa-l intreb pe ce se baza optimismul lui cu privire la economia romaneasca. M-a tratat ca pe un neica-nimeni din provincie care habar nu am despre ce mari afaceri (imobiliare?!) se invirt in Capitala. Nu contau nici analizele profesorilor de la Harvard sau Oxford, nici avertismentele expertilor de pe pietele de capital, nici mesajele disperate venite dinspre patronatele din industrie. Domn’ Vosganian stia doar una si buna: criza nu are ce cauta la noi, iar leul va dobori orice alta valuta in 2009. Abia prin noiembrie 2008 s-a trezit din reverie si a anuntat ca vine potopul. Prietenii mei rideau de mine cind spuneam ca Vosganian este cel mai slab ministru de Finante de la domnia lui Cuza incoace…
De altfel, fostul Cabinet Tariceanu a avut mai multe figuri ciudate in componenta. Mai este o doamna, Mariana Campeanu, fosta ministru al Muncii. Parea o relicva a bolsevismului victorios atunci cind vorbea despre necesitatea desfiintarii contractelor de drepturi de autor si despre impozitarea drastica a taranilor care vin, cu citeva legaturi de patrunjel, la piata. Discursurile domniei sale n-aveau de-a face cu liberalismul, cu stimularea initiativei particulare. Semanau mai mult cu lectiile de centralism democratic si contabilitate socialista. Pentru mine a fost, intotdeauna, de neinteles ce legatura avea doamna in cauza cu oameni precum Antonescu, Tariceanu sau Olteanu?!…
Congresul PNL care se va desfasura la sfirsitul acestei saptamini va trebui sa lamureasca si aceste atitudini non-liberale ale unora dintre liderii partidului. Prezenta la guvernare vreme de patru ani a „contaminat” aceasta formatiune cu fel de fel de oportunisti care au sarit in caruta puterii fara sa aiba habar de adevarata doctrina liberala. Fara minti si voci credibile care sa coaguleze fortele de dreapta traditionale si oamenii increzatori in initiativa personala, PNL nu are mari sanse ca sa iasa din opozitie. Framintarile interne actuale trebuie sa genereze o noua directie, mult mai clara si mai dinamica. Lupta cu FSN-ul renascut nu este usoara si nici nu-i imbogateste pe „ciolanarii” din partid. Doar cei care cred cu adevarat in doctrina de dreapta pot duce razboiul greu ce se anunta pentru acest an. PNL, la acest congres, trebuie sa faca saltul de la o simpla formatiune parlamentara, la o adevarata varianta politica pentru optiunile viitoare ale romanilor.
Lasă un răspuns