Varietăți critice

Genaru – Sever

Constantin CĂLIN

Deși cifra e reală, pare totuși neverosimilă: Ovidiu Genaru – 70! Omul cu acest nume nu arată ca unul care trece pragul biblic. Merge drept, privește drept. Nici dinamismul, nici verva nu i-au slăbit. Cînd discuți cu dînsul, îți dai seama că are porii curiozității larg deschiși. încă e ca un burete: absoarbe tot. Probabil în curiozitate stă secretul vioiciunii sale. Alții s-au blazat prematur, staționează în aceeași formulă de viață literară. El se înnoiește mereu și se diversifică. De altfel, aceasta e principala caracteristică a evoluției sale. Cunoscut îndeosebi ca poet, a îmbrățișat însă și proza și dramaturgia. De la o vreme, scriitorului i se substituie artistul plastic, pictor de icoane și meșteșugar de bijuterii. Dar cînd tocmai zici că a lăsat-o mai moale cu literatura și publicistica, te surprinde, iată, cu o carte (cum e cea recentă) despre … pîine! Și, orice face îi iese bine. Fie poeme, fie articole de ziar, „produsele” lui au un gust bun. Sînt rezultatul unei dozări inteligente de lirism, umor, jovialitate, maliție. Eticheta Genaru e o garanție a calității. Celui pomenit ursitoarele i-au dat talent „cu carul”, să se descurce indiferent de gen și de subiect. Flerul l-a ajutat, apoi, să găsească ușor căile pe care trebuie apucat ca să atingi succesul. Iar el a nimerit adesea și pe scurtătură. Cert, e un autor simpatic, care place și criticului și cititorului de rînd. E, în același timp, un autor dintre cei reprezentativi pentru promoția sa. Are o circulație și o dicție distincte, un fel de afectare savantă în rostire, care imprimă cuvîntului cînd catifelare, cînd asprime. Seriosul, sentimentalul și ironicul se îmbină. Poetul alternează ținutele: acum e în frac, acum – în blugi; acum e pedant, acum – lejer; acum e grav, acum – surîzător. Toate astea pe spații mici, uneori deodată. Marile sale succese i-au venit de la lirica erotică și de la cea socială. Plecînd de la Bacovia a redescoperit „cartierul democrat”, „provincia”, pe care le cunoaște intim și de care se distanțează prin cultură și civilizație. Structural, e un urban… cu urbanitate, respectiv cu o rezervă de politețe păstrată intactă nu numai în scris, ci și în viața de zi cu zi. E drept, cînd i s-a ivit ocazia, s-a amuzat pe seama unora și a altora, i-a șarjat, i-a înțepat, dar nu-mi amintesc să se fi manifestat vreodată cu violență pamfletară. Poate că aci e și un semn de vulnerabilitate, ipoteză pe care amîn s-o discut. în fine, imaginea sa s-a întregit prin intrarea în politică. Aspectul e iarăși delicat: întîi, pentru că nu prea a lăsat urme în acest domeniu; în al doilea rînd, că s-a situat de fiecare dată de partea cîștigătorilor. A practicat totuși o anumită opoziție morală, desfășurată în presa locală, despre care, din păcate, mulți dintre cititorii săi din țară nu știu. Dar, după ani de figurație obositoare, scriitorul s-a întors (sau a fost lăsat) la treburile sale, unde – incontestabil – e maestru.

Involuntar, m-am numărat printre absenții Colocviului „Alexandru Sever” de la Moinești, dar, datorită organizatorului acestuia, profesorul Vasile Robciuc, am citit „dosarul” alcătuit ulterior. Ceea ce aș fi avut eu însumi să spun se întîlnește în anumite puncte cu ceea ce au spus ori au scris unii dintre cei trecuți în program. âl consider pe Alexandru Sever drept unul dintre scriitorii evrei de limba română cei mai modești și cei mai profunzi. Dedusă din cărțile sale, figura sa e de senior sau de călugăr doct: exigentă, rezervată, preocupată de sine. Deloc abuziv, discret, făcînd o notă distinctă în peisajul literar al anilor ’70 și ’80, cînd era în țară. Pe scurt: o figură atipică, ce contrasta cu a altora. „Cercul”, „Impostorul” sînt romane substanțiale, „de o superioară intelectualitate”, ca și piesele de teatru sau eseurile critice, prin care se exprimă (nu întotdeauna simplu) un gînditor. Sărbătorirea lui recentă la Moinești, orașul natal, compensează puținătatea comentariilor (în fond o nedreptate) ce i-au fost acordate de presă cît a fost „acasă”. Văd în ea un semnal binevenit pentru valorizări ample, pe deplin meritate. în țară. Pe scurt: o figură atipică, ce contrasta cu a altora. „Cercul”, „Imp

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!