VARIETĂȚI CRITICE Ce le voi spune mîine studenților

Constantin CĂLIN

Începuturile sînt întotdeauna importante. Și dacă reușesc, devin memorabile. Deși au trecut mai bine de patru decenii, îmi amintesc ca de un eveniment major, alocuțiunea inaugurală ținută la intrarea seriei mele în facultate de academicianul Vasile Pavelcu. Ne-a deschis o zare, ne-a fixat o țintă majoră, ne-a conferit o identitate, ne-a indus o responsabilitate. Ce mîndru mi-a sunat din clipa aceea cuvîntul de „student”! Stimulator, discursul profesorului a fost ca un combustibil pentru drum lung: m-a angajat sufletește, mi-a întreținut elanul de a învăța. Facultatea, cum o arată și numele, nu intră în categoria învățămîntului obligatoriu. Nici o lege nu te obligă să fii student, cum nu te obligă să scrii versuri sau articole la ziar. A fi (și a rămîne) student e un semn de înzestrare intelectuală, mai mult, semnul unei vocații. O dovadă că ai ingenium sau talent pentru ceva și vrei să-i dai consistență, să-l slefuiești. Ce rezultă de aici? Că principiul călăuzitor, unic al vieții de student trebuie să fie studiul. În raport cu el, orice e superfluu. Studenția fără studiu e o mare ratare, o înșelăciune de care nu se poate să nu te simți vinovat. Mai devreme sau mai tîrziu, de ea își vor seama și alții: nimic nu rămîne nedescoperit! Cînd nu l-ai practicat, studiu pare o activitate sumbră. Nu e așa! Studiul înseamnă tenacitate, concentrare, continuitate, dar și capacitate de ordonare a priorităților, de eliminare a derizoriului, de abținere de la tentațiile spre facil. Un „lucru serios”, studiul nu exclude jovialitatea, zîmbetul. Posacii se chinuie și-i chinuie și pe cei din jurul lor. Gravă numai în fond, adevărata inteligență (rafinată prin studiu) e surîzătoare. Bine plasat, umorul tonifică, menține vivacitatea spiritului.

A percepe studenția dintr-un punct de vedere înalt, cu emoție și solemnitate, e un bine pentru mai tîrziu: te ajută să fii consecvent, să nu demobilizezi de la multiplele și nu întotdeauna ușoarele ei îndatoriri. Obișnuiți cu un anume senzaționalism ieftin, de la televizor sau din altă parte, credeți, poate, că totul trebuie să ia o formă de spectacol, și dacă acesta lipsește, imediat vă plictisiți. Histrionismul în învățămînt e acceptabil doar dacă e genial, tip Iorga, Nae Ionescu, G. Călinescu. Deși gust oratoria, nu-i simpatizez pe cei care abuzează de ea. Calea deductivă mi se pare mai decentă și mai potrivită, căci presupune participare, dezbatere, argumentație. E calea care-l apropie și-l solidarizează pe cel aflat la catedră cu auditoriul său. Urmați-o, chiar dacă uneori vi se va părea ternă, aridă și dură. Vă deprinde cu munca de cercetare, vă mobilizează atenția, vă dă ascuțime și suplețe minții. Orice lucru devine interesant dacă știi să-l privești adecvat. În fapt, studiul e o privire adecvată, care întreține curiozitatea: uiți de vremea de afară, uiți de masă, uiți de biletul de teatru sau de cinematograf. Percepția înaltă, încă din prima zi, a studenției pune bazele devotamentului față de ea.

Dacă insist asupra importanței începutului, e pentru că, spre deosebire de a mea, studenția dumneavoastră debutează (iar a altora continuă) într-o perioadă ticăloșită, confuză, de absență a oricărui ideal. Cuvîntul însuși pare compromis. Și totuși sîntem ceea ce sîntem datorită ridicării către idealuri succesive: istorice, politice, filozofice, economice. Altminteri am stagna în barbarie. Nu ne-a rămas nimic spre care să tindem? „Pragmatismul” (pe care unii îl înțeleg vulgar și-l aplică în mod odios) e cea mai potrivită atitudine în viață? Dar ce e „idealul”? E cea mai generoasă dintre dorințe. Unde vă puteți învinge egoismul? În cultură. Iar Filologia, pe care ați ales-o, înseamnă, înainte de alte definiții, cultură. Îți trebuie multe lucruri ca să fii filolog deplin. Filologia nu se învață cu și nu se rezumă la exerciții-grilă. Ea e o călătorie nesfîrșită pe oceanul limbii și literaturii. Cine n-are patima cititului și totuși a nimerit aici, a greșit poarta. Profesor sau student, filologul se deosebește de ceilalți prin cît și prin ce citește. Dar lectura nu e totul. Cărțile trebuie confruntate mereu cu viața: căutați s-o observați în toată întinderea și varietatea ei, pentru a vedea ce abordează și ce lasă deoparte cărțile. Frecventați trecutul, dar trăiți în prezent. Ințelegeți mentalitățile timpului nostru, cu ceea ce e îndrăzneală, conformism sau, pur și simplu, lașitate, în gîndire și în acțiune. Priviți intra și extra muros, dar nu confundați cele două spații. Nu aduceți de afară mizeria, urîțenia, trivialitatea, foarte abundente azi, sindrome ale lipsei de cultură interioară, ale degradării relațiilor interumane. Diferențiați-vă, cultivați spiritul critic. Interesați-vă (și) de politică, însă nu vă lăsați manevrați de politicieni. Cu cei mai mulți dintre ei, – vorba unui cîntec de protest de odinioară, – „nu-i nici o mîntuire”! Filologia (cum am să relev în prelegerile propriu-zise) nu-i scutită de imixtiunile politicii, la toate capitolele. Știința corectează deformările acesteia. Dar indiferent de epoca pe care o studiați, nu ezitați să remarcați analogiile cu actualitatea. Au morala lor. Cu cît ve-ți fi mai conștienți de ele, cu atît mai puțin va exista posibilitatea ca răul (de o natură sau alta) să se repete.

La capătul atîtor îndrumări, aș adăuga și următorul sfat: chiar dacă nutriți gîndul să plecați în țările Uniunii Europene sau în Statele Unite, învățați foarte bine românește. Toți și toate nu puteți merge acolo. Puteți, în schimb, să-i interesați pe cei de acolo cu ceea ce faceți aci ori cu ce știți despre poporul nostru. Ei le cunosc amănunțit pe ale lor. Aveți ce lucra acasă. Patrimoniul literar și lingvistic n-a fost epuizat. Pregătiți-vă însă, mai întîi, să vi-l însușiți, să devină patrimoniul și reperul dumneavoastră. Stăpîniți meseria. Orice delăsare și orice defecțiune în exercitarea ei (nu mai zic de abandonuri) favorizează incultura și analfabetismul, din ce în ce mai întinse. Apărați-vă de aceste stafii, mai periculoase decît terorismul, cu evocarea căruia se încearcă meduzarea noastră a tuturor. În aceste timpuri nesigure, îndreptați-vă gîndul spre pace, prosperitate, progres. Luptați pentru ele, dacă vreți să aveți viitor.