Vata de zahăr, un mod de a supraviețui

Constantin Stoca este unul dintre comercianții de vată de zahăr și dulciuri de la „ZiIele Bacăului”. La prima vedere, el ar putea să pară un vînzător ca oricare altul, dar ceea ce îl face deosebit de restul este că el are un handicap de gradul întîi. Acest lucru nu îl împiedică să fie un om activ, dispus să își cîștige existența cu mari eforturi.
Constantin Stoca are 49 de ani, dar în urma unei paralizii el a rămas cu probleme mari de sănătate, fără să mai poată să își folosească deloc una dintre mîini. Cu toate acestea, el continuă să lupte si să meargă mai departe. De ani buni, Constantin Stoca merge la tîrguri sau la diverse evenimente pentru a vinde vată de zahăr. El a ajuns la Bacău încă de joi seara. A venit cu mașina personală, un Trabant de culoare albastră, care timp de patru zile îi este și casă, și mijloc de locomoție. în mașină stau înghesuite haine, mîncare, pături, saci de dormit și tot ceea ce îi este necesar pentru cîteva zile. în spatele mașinii stă agățată o remorcă care adăpostește mașina care produce vata de zahăr. „Sînt pregătit să stau aici pînă duminică seara. Apoi merg mai departe, unde știu că sînt tîrguri sau alte manifestări de acest gen. Nu mă încumet să plec prea departe, doar prin Moldova. Sînt nevoit să fac acest lucru ca să cîștig și eu un ban. Am o pensie de 2,3 milioane de lei. Cum aș putea să trăiesc cu acești bani? Oricum, faptul că am un handicap sever nu mă ajută prea mult în fața autorităților, care nu mă scutesc de la nici o taxă”, ne spune Constantin Stoca.
Părinții însoțiți de copii se apropie de standul la care se vinde vată de zahăr. Unii cumpără, alții trec mai departe. Comerciantul își vede mai departe de munca lui, chinuindu-se din greu cu mîna care nu îl mai ajută la nimic. (Oana MĂGUREAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!