Vînați, în jungla birocratică

Ștefan RADU

La români, anul începe cu o perioadă de exuberanță, inconștiență și dezmăț (care țin de la Crăciun pînă la Sfîntul Ion) ce eșuează, întotdeuna, într-o cumplită disperare la contactul cu realitatea birocratică. Deja s-a dat liber la știrile aiuritoare despre „ce prostii a mai făcut Guvernul meu”. Avem două salarii minime pe economie, sînt necesare noi autorizații și aprobări pentru a-ți continua afacerile, s-au modificat toate formularele fiscale și softurile necesare pe la diverse instituții ale Statului, însă o informație concretă, precisă n-ai de unde obține! Este mediul propice pentru ca orice funcționar cu număr redus de neuroni să-și dea cu părerea și să amenințe de la înălțimea funcției pe care o ocupă. în loc să explice contribuabililor cum să rezolve repede și simplu chestiunile absurde inventate de un sistem aflat în continuă dezagregare, inșii respectivi se grăbesc să anunțe ce de amenzi și sancțiuni vor aplica ei după ce-și vor reveni din mahmureala de după sărbători. De exemplu, aflu că Inspecția Muncii vrea musai pînă la 31 ianuarie registrul electronic al angajaților. Numai că softul necesar nu-i pe pagina web deoarece aceasta este „in construcție” (situație constatată sîmbătă). Probabil datele necesare vor fi transmise pe 29 ianuarie, iar de pe 1 februarie începe bîlciul somațiilor… Asta dacă nu se trezește vreun secretar de stat sau alt amețit care să modifice prevederile legale și ce astăzi este în regulă, mîine devine infracțiune! Mă uitam la un ins de la Casa Asigurărilor de Sănătate care explica, fără vreo jenă, că au modificat formularele de cerere pentru „cardul european” deoarece au considerat că este mai bine așa. Cei care și-au luat tipizatele de pe internet au descoperit că sînt tratați de fraieri. Funcționarii nu consideră că paginile web conțin informații oficiale și nici nu răspund de încurcăturile pe care le provoacă neseriozitatea lor. Poți, pe internet, să-ți rezervi o cameră în Tirol sau să obții o viză în Emiratele Unite, însă n-ai vreo șansă de izbîndă dacă soliciți on-line un document de la o instituție a statului român. Pînă nu te duci la ghișeu și nu te cocoșezi la nivelul gemulețului menit să te umilească, dacă nu te lași interogat de un scribălău fără prea multă școală (însă pătruns de importanța sa oficială!), pînă nu descoperi cui trebuie să oferi un buchet de flori sau o pungă de cafea, pînă nu-ți dai duhul pe la cozi interminabile și inutile, n-ai să obții certificatul, adeverința, aprobarea de care ai nevoie.
Un principiu de bun simț în drept este acela conform căruia o lege (ordonanță, ordin, normă etc.) se aplică abia după ce autoritățile au asigurat condițiile necesare pentru respectarea ei. Adică nu poți să-mi ceri ceva ce este imposibil de îndeplinit. Numai că în România rețeta este simplă: „Ne înțelegem noi cumva!”… Ca în bancul prost de mai an: „De mîine nu mai dați șpagă!” – suna un slogan al unei campanii finanțate de Guvern. „Azi” avem voie să mituim și să ne rezolvăm problemele. „Mîine” este, deja, o altă zi… O posibilă soluție ar fi să ne facem pașapoarte și cărți de identitate noi și să ne luăm tălpășița. Să-i lăsăm pe guvernanți și funcționari să se șicaneze între ei și să se umilească reciproc. Constituția are un articol distinct în care îmi cere să fiu loial țării mele. N-aș comenta această prevedere dacă s-ar adăuga încă un rînd în care să se spună clar că și statul trebuie să-mi fie mie, cetățeanul bun de plată, la fel de loial și îndatoritor. Deocamdată obligațiile mele sînt imperative, în vreme ce drepturile au trecut în categoria „poate”. M-am săturat ca la fiecare început de an să fiu amenințat cu amenzi usturătoare și zile de pușcărie pentru că s-au schimbat normele fiscale și legile inutile. Vreau să intru într-un nou an respectat de autorități, cu reguli bine stabilite dinainte, cu instituții care să mă ajute să fiu corect (nu să mă vîneze de parcă aș fi infractor din naștere!). Deocamdată mă chinui să supraviețuiesc într-o junglă administrativă care nu are ceva în comun cu spiritul european…cipiu de bun simț în drept este acela conform căruia o lege (ordonanță, ordin, normă etc.) se aplică abia după ce autor

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!