Cerere în căsătorie pe fișa de conspect
• Florin Botezatu a fost cerut în căsătorie prin această metodă • el și Iulia Ungureanu se cunoșteau de 17 ani
Cu 17 ani în urmă, doi copii zvăpăiați de pe fosta stradă Doctor Aroneanu din Bacău, băteau mingea, se jucau de-a v-ați ascunselea, șotron, de-a prinsa. Florin Botezatu, de 27 de ani, și Iulia Ungureanu, de 29 de ani, nu au bănuit nici un moment că acele clipe frumoase ale copilăriei se vor concretiza peste ani într-o frumoasă poveste de dragoste și o căsătorie. I-am găsit pe cei doi tineri încărcați de emoții și obosiți, pentru că pe măsură ce data nunții se apropie, nopțile devin tot mai albe. „Eram copii și ne jucam împreună. Ani la rînd am fost prieteni foarte buni și nu ne-am gîndit să transformăm prietenia în iubire decît după 16 ani. Aveam un grup comun de prieteni și cu ei am petrecut pînă ce am terminat liceul. Apoi eu am intrat la facultate la Brașov, iar Iulia la Iași”, își începe povestea de dragoste Florin. Cît timp au fost studenți, cei doi tineri s-au văzut de două-trei ori în cinci ani. Florin era un obișnuit al casei Ungureanu, el fiind cel mai bun prieten al fratelui Iuliei. Întorși de prin facultăți, cei doi au găsit vechea gașcă spartă, fiecare mergînd pe drumul lui în viață. „Am rămas doar noi doi. Florin se mutase pe Alecu Russo. Am reluat vechea prietenie. Afinitățile pe care le aveam din copilărie unul pentru altul nu au dispărut, așa că a fost ușor să reluăm prietenia din trecut. Ne povesteam lucrurile care ne frămîntau și încercam să ne sfătuim cît mai bine. Apoi, a venit ziua de 19 iulie a anului trecut, cînd Florin m-a invitat la o plimbare în parc. Am acceptat și acolo viața nostră a luat un nou curs”, ne spune Iulia despre momentul în care prietenia a început să se transforme în dragoste. Pe bancă, în parc, cei doi tineri și-au recunoscut spontan dragostea. Împreună au început să exploreze noul plan în care i-a adus soarta. La început cu teamă și frică, pentru că amîndoi se temeau ca nu cumva frumoasa amiciție ce-i lega din copilărie se va nărui. Acesta a fost și motivul pentru care nu și-au spus mai de mult ceea ce simțeau, pentru că frămîntările lăuntrice existau de ceva vreme. „Dar n-au fost probleme și dragostea noastră a evoluat pe măsură ce sentimentul iubirii s-a amplificat. Puteam să discut cu ea orice, indiferent de domeniu. Faptul că este foarte ambițioasă și că știe ce vrea de la ea și de la ceilalți m-a dat gata. În ceea ce privește aspectul, mi-a plăcut în întregime. Era tot ce îmi doream: blondă, slabă și cu ochii verzi. Mulți ani am sperat să o găsesc. O aveam lîngă mine, dar n-aveam ochi să văd”, ne mai spune tînărul mire. Iulia a fost atrasă la Florin de ochii lui calzi și sinceri. Lor li s-a adăugat felul lui de a se comporta, de a gîndi și dacă există ceva ce nu-i place, este încăpățînarea lui. Împreună au plecat în excursii la iarbă verde la Măgura și pe Ceahlău. În cea din urmă excursie a plouat cu găleata, dar faptul că erau împreună i-a făcut să se simtă foarte bine.
Puțin înainte de Crăciun, Florin și Iulia au hotărît să se căsătorească. „Eram împreună acasă la mine și ne uitam pe un Atlas geografic. În el era un afiș pentru școală (Iulia este profesoară de istorie, n.r.) și pe el am scris: «Noi de ce n-am putea să ne căsătorim?». Floin mi-a răspuns prin viu grai că ar fi cel mai fericit om. Mă hotărîsem să iau situația în piept, pentru că Florin venea la noi în fiecare seară, era un membru al casei și seara tîrziu trebuia să plece”, își aduce aminte despre logodna ei, Iulia. Nu a fost o logodnă tradițională. Iulia a preferat o pereche de cercei de aur în locul inelului. De Crăciun, Florin a plecat singur spre locuința viitorilor socri pentru a cere mîna Iuliei. „Am avut nevoie de două pahare de gin ca întăritor, pentru că nu îmi pregătisem nici un spich. Părinții ei ne-au dat binecuvîntarea și au început planurile de nuntă”, mai povestește Florin.
După nuntă, noua familie Botezatu va pleca o săptămînă pe Valea Prahovei și apoi se va întoarce la serviciu. În viitor ei își doresc copii și cît mai multe realizări profesionale. Noi le urăm „Casă de piatră!” și să auzim de bine la botez. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns