VORBE ÂN RĂSPĂR

Pămîntul este-al celor harnici!

Calistrat COSTIN

Tot mai bătrîn, tot mai copii, lume smintită, înnebunești fără să știi, te tîmpești de bureți popești perpelindu-se îndrăciți pe plită, viața, tăvălită în gunoaie îmbătătoare, furtișag elegant la drumul mare, moartea… – moartea și ea, fleac banal de care nimeni dar nimeni nu se mai sinchisește, universul bolește… Palavre, trăncăneală, bîrfe, gogoși, povești, verzi și uscate, fleacuri vechi, vorbe de clacă, nemuritorilor, tartorilor, fanfaronilor petrecăreți în atît de dulcea lor cloacă n-au cum să (să nu?!) placă! De mii de mii de milioane de ani, umanitatea bolnavă de lingoare o ține tot pe-a ei – viii se răzvrătesc prin morți, cerșetori pe la înalte porți, ciobanii prin miei, părinții prin copii, duce-ne-am tot duce, ducă-se toate pe pustii, om fi n-om fi la judecata de-apoi zadarnici, n-avem de unde ști! Oricum ar fi însă, tartorii, mereu, foarte mereu, vor avea trebuință de paharnici care să se holbeze la ei ca la Dumnezeu, robii… – și ăștia! – își au, secretă, o consolare și o voluptate a lor: cît or fi ăia, nemuritorii, ucigătorii, jefuitorii, răstignitorii de mitarnici, pămîntul, blestematul de pămînt, este-al celor harnici, zică ce-or zice, în legea lor, prezicătorii… Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!