Vorbim doar limbi străine!

Ștefan RADU

Nu știu dacă președintele Traian Băsescu a făcut declarația referitoare la predarea limbii române ca limbă străină înainte sau după masa copioasă la care a fost invitat de către o familie de secui. Este posibil ca o anume contribuție să o fi avut și pălinca înșelătoare sau gogoșile cu mărar de care s-a îndrăgostit domnia sa… Sau poate nu a înțeles prea bine ce i-au spus localnicii, pre limba lor… în orice caz, declarația șefului statului este stupefiantă, chiar dacă în spatele ei se ascunde o problemă reală. Adică nu contest faptul că în Covasna – mai ales în familiile secuiești din mediul rural – se vorbește maghiara. Este limba maternă a majorității locuitorilor de pe acolo. în studenție, cînd mergeam la Izvorul Mureșului, glumeam că „pînă și cîinii latră în ungurește” – ceea ce nu era departe de adevăr. Nu are de ce să surprindă pe cineva faptul că, ajunși la vîrsta școlară, mulți copii au probleme de integrare și evoluează greu într-o școală de limbă română. însă nu Statul român este primul căruia să i se ceară rezolvarea acestei chestiuni. Imediat după 1990, liderii UDMR și agitatorii din comunitățile maghiare din România au declanșat acțiuni – chiar violente – pentru secesiunea școlilor. Voiau ca în Harghita, Covasna și Mureș să se înființeze școli separate – nu doar clase! – pentru cele două etnii. Și astăzi se fac presiuni pentru „spargerea” Universității Babeș-Bolyai. Nu Statul român i-a oprit pe tinerii de etnie maghiară să învețe din fragedă pruncie limba oficială a țării care-i consideră demni cetățeni ai ei, ci chiar părinții lor i-au izolat și le-au amputat dorința de cunoaștere.
Pe de altă parte, Statul are obligația de a înființa grădinițe unde etnicii maghiari să învețe de mici româna, iar în ciclul primar este imperios necesar să existe cadre didactice calificate pentru a sprijini integrarea concetățenilor noștri. Alături de români, și ungurii, și evreii, și romii și alte etnii plătesc aceleași impozite și au dreptul la același tratament din partea autorităților, așa cum ei au obligația de a respecta aceleași legi și reguli de conviețuire. Au dreptate cînd se plîng de lipsa unor cadre didactice calificate pentru a preda în limba română. însă nu pot să uit că tot imediat după Revoluție profesorii români au fost alungați din județele „maghiare”. Sînt în Bacău oameni care ar putea povesti coșmarul prin care au trecut intelectualii români pe care vremurile i-au prins în „regiunea autonomă”, unde româna este limbă străină – după cum ne învață Președintele. Și atunci – în 1990-1991 – eram convins că timpul va rezolva toate disputele. Știam că, mai devreme sau mai tîrziu, etnicii maghiari vor înțelege că trebuie să cunoască limba română dacă vor să iasă din izolare. în studenție, am avut trei colegi de an care făcuseră studiile liceale în limba maghiară (pînă și examenul de admitere la facultate, în Iași, l-au dat tot în limba maternă). în anul întîi, ne-am mobilizat toți colegii români și am luat cursuri și pentru ei, iar serile le petreceam învățîndu-i limba de predare. Au terminat cu bine, sînt ingineri cu frumoase cariere sau oameni de afaceri și am rămas prieteni după mai bine de două decenii. Cînd ne întîlnim, vorbim în românește și pot spune că au făcut progrese semnificative. Nu i-am auzit vreodată că s-ar fi plîns pentru ajutorul primit de la colegii români. Am învățat unii de la alții cum să comunicăm mai bine și ne-am respectat reciproc. Așa că problema limbii române în secuime este una falsă, fără importanță pentru Statul român.omunit

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!