„M-am bărbierit pentru că vroiam să fiu mai bărbat”
• își amintește omul de afaceri Constantin Avram • el și-a dat jos barba încă de la 15 ani • Emil Lemnaru, primarul Oneștiului, s-a bărbierit prima oară cu aparatul tatălui său • Petru Hăineală, directorul Direcției de Finanțe, s-a înțeles cu prietenul său cel mai bun să se bărbierească în aceeași zi • avocatul Mihai Cliveti s-a bărbierit la cererea dirigintei sale
Unul dintre lucrurile pe care bărbații nu le uită niciodată este ziua cînd s-au bărbierit prima oară. Cei mai mulți au renunțat la tuleie ori pentru a se da mari în fața fetelor din clasă, ori pentru că i-au obligat părinții, ori mînați pur și simplu de părinți. Alții, pentru că, pur și simplu, nu le plăcea barba. Cînd s-au hotărît să se „maturizeze” prin bărbierit, tinerii, în marea lor majoritate, au întîmpinat primul obstacol: lipsa instrumentelor, adică a aparatelor de bărbierit.
„Îmi dădeam aere de flăcău”
Constantin Avram, om de afaceri și vicepreședinte al PD Bacău, și-a dat seama, pe la 15 ani, că firele de păr din barbă deveniseră inestetice. În afară de propria imagine, un rol important în decizia de a se bărbieri l-au avut părinții, care i-au sugerat să renunțe la acest „accesoriu” facial. „Vroiam să fiu mai bărbat, de aceea m-am bărbierit prima oară”. La acea vreme, el văzuse deja cum se face această operație la tatăl său și la frații mai mari, și îi invidia pe alți colegi cu state mai vechi în domeniu. În ziua cînd s-a hotărît să se bărbierească, Constantin Avram a fost nevoit să se folosească de pensonul și aparatul de ras al tatălui, dar numai după ce a schimbat lama cu una cumpărată personal. Primul bărbierit a fost pentru Constantin Avram o adevărată aventură, din cauză că, „neîndemînatic fiind”, s-a tăiat pe față în vreo trei-patru locuri. De teamă să nu înrăutățească situația, tînărul nu s-a bărbierit în răspăr. Cît despre after-shave, nici vorbă! „Pe atunci nu aveam soluții să ne dăm după bărbierit, așa că mă spălam doar cu apă. Abia după aceea, cînd deja îmi dădeam aere de flăcău, am început să mă dau cu loțiuni”. Se pare că lui Avram primul bărbierit i-a plăcut, chiar dacă s-a tăiat, deoarece acum își rade barba zilnic, tabietul fiind respectat cu sfințenie. Numai că acum nu se mai taie ca prima oară.
Emil Lemnaru, primarul Oneștiului, s-a bărbierit prima oară în clasa a XI-a. El nu a avut de la început barba deasă, așa încît periodic își reteza cu foarfeca firele rebele crescute peste noapte. Și Emil Lemnaru, ca și ceilalți tineri, a apelat la aparatul de ras al tatălui și abia după aceea și-a cumpărat propria ustensilă. Primul after-shave pe care l-a folosit era Tarr, cea mai în vogă loțiune de pe atunci. După prima experiență cu un aparat de ras, Emil Lemnaru a deprins obiceiul de a se bărbieri zilnic și acum nu mai acceptă sub nici o formă să meargă la serviciu cu barba „neregulamentară”.
Nici avocatul Mihai Cliveti nu a făcut excepție de la regula „primul bărbierit cu sculele tatălui”. El a făcut acest lucru în clasa a XI-a, la sugestia dirigintei sale. „Aveam barbă și la ora de dirigenție ne-a spus că a venit vremea să folosim aparatele de ras. Așa că i-am pus în aplicare sfatul. Nu m-am tăiat niciodată la bărbierit, ba chiar îmi conturez cu foarte mare acuratețe barbișonul”, ne-a spus amuzat Cliveti. Pentru primul bărbierit, Cliveti a folosit aparatul de ras cu lamă a tatălui său, dar și apa lui de colonie pe post de after-shave. Mult mai tîrziu și-a conturat personalitatea în această privință.
„Am fost un pic stîngaci cînd m-am ras, dar nu m-am tăiat”
În ce-l privește pe Petru Hăineală, directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice (DGFP) Bacău, el spune că era în liceu cînd și-a „operat” pentru prima dată barba. Pentru că rasul era primul semn evident de bărbăție, el s-a înțeles cu cel mai bun prieten al său să facă operațiunea în aceeași zi. „Așa că, a doua zi după ce-am discutat subiectul, eu m-am ras. Puțin mai stîngaci, dar nu m-am tăiat. De altfel l-am urmărit cu atenție pe tătăl meu, să văd cum face. Am folosit o trusă de bărbierit pe care mi-o făcuse cadou mama și care avea o lamă, un foloștoc și un săpun de acela special, cilindric, învelit în staniol”, și-a amintit Petru Hăineală.
Și pe Laurian Lucaș, viceprimarul orașului Bacău, tot tatăl a fost cel care l-a îndrumat cînd s-a bărbierit prima oară în viață. „«Padre» a fost omul care mi-a pus aparatul de bărbierit în mînă. Încă de prin clasa a VII-a visam la ziua în care o să mă bărbieresc pentru prima oară. Pasul cel mare aveam să îl fac, însă, abia prin clasa a IX-a. Padre a fost cel care m-a tras de mînecă și mi-a zis că ar fi cazul să intru și eu în rîndul bărbaților serioși”, își amintește acum Laurian Lucaș. Tatăl său era un tip tare pedant și respecta un întreg ritual atunci cînd se bărbierea. Atunci i-a cumpărat fiului său o pastă de ras și o trusă de bărbierit nou nouță. S-a așezat lîngă Laurian în baie și nu l-a slăbit din ochi pînă nu l-a văzut bărbierit, așa, ca la carte. Pedanteria tatălui a fost urmată și de fiu multă vreme. Cu timpul, însă, a început să mai sară peste etape, pînă cînd a ajuns, într-un final, ca din două trei mișcări să termine întreaga operațiune. „Ar trebui să-mi rad barba o dată pe zi. Înainte eram mai pedant. Acum am lăsat-o mai moale și îmi trec lama pe obraz doar o dată la două zile”, recunoaște Laurian Lucaș. (Fl. POPESCU, M. ROMANEȚ, E. SOLOMON)
Lasă un răspuns