Vasile PRUTEANU
Se zice ca nici cel mai solid adapost antiatomic nu-i mai sigur, impotriva mortii, decit poezia. Eu as largi putin reflexia, adaugind ca orice forma de literatura, muzica, arta, cultura in general, ofera clipe de eternitate pentru ca sint viata la un grad superior de intensitate. Mi-am amintit cu bucurie aceasta asertiune citind volumul de poeme « Solstitiu de iarna » a lui Constantin Donea, iesit recent de sub tipar la Editura Niculescu. E o poezie vie, intens traitoare, cu admirabile virtuti de caracter : bonomia, sfatosenia, dragostea de viata, tihna si cam tot ce are mai « dulce » si mai fermecator fenomenul culturii mundane a rominilor. Se simte faptul ca autorul a trait mereu in preajma nestematelor indelung slefuite ale folclorului national. De aceea, C. Donea nu se duce in locuri auguste de slava si purpura, ci, dimpotriva, se proiecteaza in locuri cu armonii secrete, pline de plapinda duiosie : « Cu o mama duioasa/si un tata pedestru/intr-un sat dintre munti/am crescut in buiestru/Nici avut, nici frumos/eram tinar in cai/si norocu-mi aflam cu potcoave de cai/Mai tirziu, biciuiti/de-un jocheu mizantrop/anii mei au trecut de la trap la galop. » Amintirea bunicilor de plida, nu-i privita ca o drama asa cu bocete, ci ca un gol dureros : « La casa bunicilor/niciodata/usa nu se incuia/si daca plecau undeva/ca sa se stie/lasau pe prag o nuia./Imi amintesc/eram licean in vacanta/cind/de dor indirjit/ca de ispita/m-am furisat in casa batrina/unde mi-a iesit inainte/o nuia infrunzita. » E o tristete bacoviana? Nici de cum! E doar o melancolie sfisietoare. E alta psihie. In poezia lui C.Donea memoria nu-i altceva decit incercarea de a rapi ceva din asprimea destinului, de a da vietii noastre o anume noblete, de a alina ceva din cruzimea istoriei individului-OM, a nevredniciei si (uneori) a lasitatii lui.
Autorul practica si o poezie scurta. Nu m-am dat in vint niciodata dupa haikuuri, desi recunosc ca unele contin atita frumusete, incit un simplu gind intelept, prins intr-o imagine poetica, poate tine loc unui regiment de cuvinte, ca in poezia “Ia mai roata” : “ Invirtind lutul/sfirsitul se-ntilneste cu inceputul “. Poezia scurta a lui C. Donea are o calitate indiscutabila; vizualizeaza stari ale sufletului, care-ti stirnesc, apoi, milioane de ginduri. Iata o carte de o sensibilitate aparte, ce se citeste cu bucurie mingiietoare si rasplatitoare.
Lasă un răspuns