Pe vremuri, de 1 Mai, cei care munceau, sarbatoreau prin munca. Pentru ca Partidul nu le dadea liber. Acum se sarbatoreste „la liber” chiar si de cei care nu creeaza plus-valoarea marxista, adica bugetarii, comerciantii, liber-profesionistii.
Toata lumea iese la gratar, dar prea putini cunosc semnificatia acestei zile. La 1 mai 1886 au avut loc imense demonstratii pe teritoriul SUA, cea mai mare fiind la Chicago, unde s-au strins 90.000 de muncitori care cereau reducerea zilei de munca la 8 ore. Trei zile mai tirziu, in Piata Heymarket, au avut loc incidente intre demonstranti si politie.
Patru protestatari au fost impuscati si multi altii raniti. Spre seara, s-a organizat o noua demonstratie. Din multime a fost aruncata o bomba in sediul politiei, 66 de politisti fiind raniti, din care sapte au murit din cauza ranilor. Politia a tras in multime, impuscind 200 de oameni.
Opt lideri ai muncitorilor au fost judecati iar cinci au fost condamnati la moarte prin spinzuratoare si trei la inchisoare pe viata. Dupa sapte ani, o alta investigatie i-a gasit nevinovati iar, mult mai tirziu, s-a demonstrat ca bomba a fost aruncata chiar de catre un politist, pentru a provoca o diversiune.
Ziua de 1 mai este sarbatorita in aproape toata lumea ca „Ziua Muncii”. In SUA, insa, Congresul a decis sarbatorirea „Zilei Muncii” in ultima zi de luni a lui septembrie. Asta, pentru a mai indulci greseala Guvernului, care, in 1894, a inabusit protestul sindicalistilor de la Caile Ferate cu ajutorul Armatei.
Lasă un răspuns