Apelul la rugăciune
Doru CIUCESCU
Pentru orice vizitator al unei țări arabe, una dintre cele mai izbitoare curiozități locale este apelul la rugăciune. În toamna anului 1994, cînd am plecat în Maroc pentru a acorda asistență didactică, am ajuns la miezul noptii, fiind cazat la „al fundac” (hotelul) de 2 stele denumit „Mussafir” (Turist) din Casablanca. Al doilea pat din cameră fusese ocupat de domnul Ion Pribeagu, un doctor inginer bucureștean, cooperant și el, cercetător științific de-o viață, care a ajuns în șomaj ca urmare a restructurării institutului în care a lucrat. Spirit euristic, înainte de a se culca el a notat meticulos într-un carnețel unele impresii din ziua respectivă. Domnul Pribeagu era la prima ieșire în străinătate, dar citise mult despre Deșertul Sahara, motiv pentru care, printre cele 70 de kilograme ale bagajelor lui se numărau un cort și un termos (!) În zori, amîndoi am fost treziți brusc din somn de un fel de urlet, care avea intensitatea semnalului produs de sirena unei locomotive. Eu mi-am revenit repede cînd am deslușit cuvintele „Allah acbar” (Allah este mai mare). Știam din prima cooperare, efectuată în Algeria cu mulți ani înainte, că aceste cuvinte fac parte din apelul la rugăciune al musulmanilor. M-am uitat pe fereastră și am distins, la nici 20 de metri depărtare, silueta zveltă a unui minaret, care la nivelul etajului al III-lea, unde mă găseam, era dotat cu 4 difuzoare, îndreptate fiecare spre cîte un punct cardinal. Bucureșteanul, în ciuda numeroaselor lecturi despre lumea arabă, sărise ca ars din pat și, cu ochii mari cît cepele, se învîrtea pe loc, ca în fața unui pericol iminent, dar necunoscut.
– Liniștiți-vă, am încercat eu să-l calmez. Zgomotul puternic pe care îl auziți nu este altceva decît apelul la rugăciune al musulmanilor, care este realizat prin intermediul difuzoarelor amplasate în vîrful minaretului, pe care îl puteți vedea pe fereastă.
– Bine că m-ați liniștit! M-am trezit buimac și destul de speriat pentru că nu înțelegeam ce se întîmplă. Am citit că în Casablanca sînt 340 de moschei, dintre care cea mai impunătoare este Marea Moscheie Hassan II, dar nu fusesem avertizat că moscheele sînt dotate cu stații de amplificare atît de puternice.
Era ora 4 și jumătate dimineața, așa că ne-am așezat iar în pat, încercînd să dormim.
…În aceeași zi, tot grupul de cooperanți români se adunase în restaurantul hotelului pentru a servi micul dejun. Era amenajat un bufet suedez, în care se găseau specialități marocane alături de specialități franceze, spaniole și italiene, ca de exemplu „cuscus bidaui” (cușcuș de Casablanca), „salade niçoise” (salată de Nisa), „tortilla” (omletă) sau „ravioli con spinacio” (colțunași de formă pătrată umpluți cu spanac). Domnul Pribeagu și cu mine ne-am așezat la o masă unde am început să ne delectăm cu preparatele culinare alese în număr și cantitate după dorința fiecăruia. De masa noastră s-a apropiat un domn care ne-a cerut permisiunea, în franceză, să ia loc. Din vorbă în vorbă am aflat că este marocan și îl cheamă Al Mumin (Credinciosul).
– Sidi (domnule) Al Mumin, eu am auzit de sute de ori, poate de mii de ori chemarea la rugăciune, dar, datorită nivelului de începător în arabă, pe care îl am, nici pînă acum nu am distins care sînt toate cuvintele. De aceea, vă rog să-mi traduceți textul respectiv.
– Desigur, chiar îmi face plăcere solicitarea dumneavoastră. În primul rînd, trebuie să știți că această chemare este exprimată numai în limba arabă, pe orice meridian s-ar afla moscheea. În al doilea rînd, chemarea la rugăciune are un text identic, care a rămas așa încă de pe timpul Profetului Muhammad, acum mai bine de 1400 de ani. Această chemare conține o serie de formule și de îndemnuri, după cum urmează: „Allah acbar” (Allah este mai mare), „Allah acbar” (Allah este mai mare), „La Ilah ila Allah” (Nu sunt alți Allahi, ci numai Allah), „La Ilah ila Allah (Nu sînt alți Allahi, ci numai Allah), „Muhammad ar-Rasul Allah” (Muhammad este Profetul lui Allah), „Muhammad ar-Rasul Allah” (Muhammad este Profetul lui Allah), „Haia aala sallaț” (Hai la rugăciune)!, „Haia aala sallaț” (Hai la rugăciune)!, „Haia aala falah” (Hai la mîntuire)!, „Haia aala falah (Hai la mîntuire)!, „Allah acbar” (Allah este mai mare), „Allah acbar” (Allah este mai mare), „La Ilah ila Allah (Nu sînt alți Allahi, ci numai Allah).
– Mulțumesc mult pentru că m-ați lămurit, dar v-aș mai ruga să-mi explicați puțin termenul de „falah”!
– Așa cum am spus, îndemnul „Haia aala falah” se traduce în franceză prin „Accourez au salut”, adică veniți la salvarea sufletului din primejdia tentației de a păcătui, la curățarea de păcate.
– Ce sens au cuvintele „Allah acbar”?, nu l-am lăsat eu pe sidi Al Mumin de sub tirul întrebărilor reglat la foc automat.
– Formula „Allah acbar”, cu care începe apelul la rugăciune, amintește oamenilor că Allah este mai mare decît ei și că El îi va judeca după moarte pe baza credinței și faptelor lor.
– De ce sînt folosite difuzoare?
– Ca să-i trezească chiar și pe credincioșii mai somnoroși în vederea îndeplinirii obligației de a face prima rugăciune, denumită „al fajr” (zorile). Rugăciunea poate fi efectuată acasă sau la moschee. Chemarea la rugăciune este auzită chiar și de copiii aflați încă în uter. La naștere ei cunosc deja vocea mămicilor lor și a muezinilor.
– Ce fac musulmanii după ce au terminat rugăciunea„al fajr”?, am continuat eu curios.
– Se culcă pentru a-și continua somnul, mi-a răspuns simplu sidi Al Mumin.
Eu aveam unele îndoieli privind corectitudinea ultimului răspuns, deoarece este notoriu faptul că populația în țările arabe se mărește exploziv. Fără să vreau, mi-a venit în minte istoria hazlie a creșterii natalității într-un sat ca urmare a înființării în localitatea respectivă a unei halte pentru un tren care trecea dimineața devreme. Conform procedurii obligatorii, mecanicul punea în funcțiune sirena locomotivei de două ori, la oprire și la plecare, astfel că toată suflarea satului se trezea din somn și nu se mai întorcea în brațele lui Morfeu…
Lasă un răspuns