1001 impresii din lumea arabă

Arcul de triumf al lui Traian

Doru CIUCESCU

Mă aflam pe ultimul graden al amfiteatrului situat în centrul anticei localități romane Thamugadi (Timgad), la o depărtare de peste 500 de kilometri de litoralul african al Mării Mediterane. De acolo aveam o bună vedere panoramică a întregii zone. Soarele se pregătea să apună, înroșind un norișor rătăcit în această regiune geografică deosebit de aridă. Dinspre deșertul Sahara venea o boare ce aducea o parte din caloriile acumulate în cursul zilei pe versanții dunelor de nisip, făcînd să se dilate toți porii corpului și producînd astfel o senzație de pierdere a greutății. La sud, prin aerul pur datorat altitudinii de 1000 metri, se vedeau cu mare claritate crestele Munților Aures, situate la aproximativ 20 de kilometri depărtare. Lîngă mine se găsea Ella, soția mea, care urmărea în „Le guide bleu” (Ghidul albastru) planul așezării romane.
– Timgad se găsește la 35 grade și 27 minute latitudine nordică și 6 grade și 38 minute longitudine estică, a început ea să mă informeze. A fost construit în anul 100 al erei noastre la ordinul lui Marcus Ulpius Traianus, în timpul căruia Imperiul Roman a cunoscut o maximă întindere teritorială.
– Aa, vorbești de împăratul Traian, cel care a transformat Dacia în provincie romană în urma celor două campanii militare din anii 101 și 102, respectiv 105 și 106 și a construit la Roma coloana care îi poartă numele? am reacționat eu.
– Da, a continuat Ella. Numai că, începînd cu secolul al XVI-lea, în vîrful coloanei nu mai este statuia lui Traian, ci a Sfîntului Petru, ca urmare a unei dispoziții papale.
– Totuși, în soclul statuii au rămas rămășițele pămîntești ale împăratului, am dorit eu să precizez.
– Suprafața ocupată de Timgad este un pătrat cu latura de 355 de metri, străbătut de două străzi principale perpendiculare: „cardo” și „decumanus”.
– Ce înseamnă „cardo” și „decumanus”? am întrebat eu.
– „Cardo” este strada orientată de la nord la sud, iar „decumanus”-strada orientată de la est la vest, m-a lămurit Ella. La capetele străzii „cardo” se găsește baia publică de nord, respectiv de sud, iar strada „decumanus” se termină la est și la vest cu cîte o piață amenajată pentru comerț. La intersecția celor două străzi principale se găsește Forumul roman, unde se desfășurau principalele activității politice, religioase, comerciale și juridice. în alt colț al acestei intersecții se află biblioteca publică, ceea ce dovedește că societatea romană de aici era dornică de cultură. Pe latura sudică a Forumului se găsește amfiteatrul în care ne aflăm noi acum. Pe cealaltă parte a străzii „cardo” se găsește Capitoliul, unde era venerat Jupiter – zeul suprem la romani. în apropiere de capătul de est al străzii „decumanus” este amplasat Arcul de triumf al lui Traian…
– Bună seara, scuzați-mă, sînteți italieni, nu-i așa? ne-a întrerupt dialogul, cu o întrebare pusă în franceză, un domn în vîrstă de aproximativ 35 de ani și care avea un aparat de fotografiat atîrnat de umăr.
– Nu, noi sîntem din Romania, am răspuns eu.
– Aa, România? Am auzit. Ceaușescu, Nadia Comăneci, Budapesta…
– Scuzați-mă, capitala României este București, a intervenit Ella.
– Aa, da, știu. Budapesta este capitala Bulgariei (?!). România va participa în această vară la Olimpiada de la Los Angeles, în ciuda boicotului impus de U.R.S.S. Ceea ce nu știam este faptul că limba română are un accent asemănător cu cel al limbii italiene.
– Spuneți-mi, vă rog, ce profesie aveți? nu m-am putut abține să-mi satisfac o curiozitate.
– Eu sînt ghid turistic. Locuiesc în orașul Batna, aflat la numai 35 de kilometri depărtare și vin zilnic pentru a-mi ofer serviciile turiștilor. Problema este că numărul celor care vizitează Timgad este foarte mic. Tînărul s-a oprit cît să ofteze involuntar, după care a venit cu o ofertă: tariful meu orar este de 40 de dinari (1 dolar # 5 dinari), dar v-aș face o reducere de 25 de procente.
– Bine, sînt de acord pentru o oră, ca să nu ne apuce noaptea pe aici. Spuneți-mi, vă rog, cum de au ajuns legiunile romane la Timgad?
– Roma, în ascensiunea sa, a distrus Cartagina în 146 î.e.n., formînd provincia romană Africa. Ulterior, a cucerit și alte teritorii ale regatului Numidiei locuit de berberi, denumiți mauri de către romani. Astfel, în 42 e.n. s-a format provincia romană Numidia, a cărei capitală a fost Cirta, denumită în prezent Constantin. Pentru a apăra limitele sudice ale acestei provincii de atacurile maurilor, împăratul Traian a edificat în 100 e.n. o bază militară la Timgad, în cinstea căruia a fost ridicat un Arc de triumf, rămas aproape intact după atîtea secole. Această localitate servea și ca o stațiune de divertisment pentru soldații celor cîteva centurii și centurionii lor care au fost detașați aici, deoarece a fost dotată cu două băi publice și numeroase taverne.
– Ce războaie a mai purtat împăratul Traian după ce a fondat Timgad? l-am testat eu pe ghidul nostru.
– Nu știu cu exactitate, cred că a continuat expansiunea Imperiului roman, a fost răspunsul primit.
– âți spun eu. âmpăratul Traian a dus două războaie grele cu dacii în perioada 100 -106, pe care i-a cucerit. Regele Decebal al Daciei s-a sinucis, iar capul lui a fost dus la Roma, unde s-a construit Columna lui Traian, care prezintă scene de luptă ale romanilor cu dacii.
– Ce înseamnă Dacia? ne-a întrebat ghidul.
– Dacia a fost un regat întins pe un teritoriu care corespunde aproximativ celui al actualei Românii, a răspuns Ella în locul meu.
– Aa, acum am înțeles de ce voi, românii, vorbiți cu accent italian. Romanii au impus limba lor dacilor. După aceea ați fost cotropiți de alte imperii ?
– Da, am fost sub suzeranitatea Imperiului otoman, a răspuns Ella.
– Dar de ce nu ați preluat de la imperiul cotropitor limba și religia, așa cum am făcut noi, berberii, cînd am fost ocupați de Imperiul arab? a mai pus o întrebare ghidul nostru.
– Răspunsul la această întrebare este foarte complex și nu am toate informațiile, am încercat eu să ies din încurcătură.
Am plătit ghidului algerian de origine berberă onorariul conform înțelegerii și am rămas numai cu Ella. Soarele apusese pe jumătate, înroșind orizontul. Venise timpul să plecăm la Batna și să căutăm un hotel. în oglinda retrovizoare a autoturismului „Dacia” vedeam silueta Arcului de triumf al lui Traian înățîndu-se printre ruinele din Timgad și în minte îmi veneau multe întrebări retorice.
. Pe cealaltă parte a străzii „cardo” se găsește Capitoliul, unde er

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!