• petrolul venea din import ca materie primă, dar nu se mai întocmeau actele de proprietate pentru Rafo • în acest fel nu se mai plătea taxa pe valoare adăugată, pentru că marfa nu avea un proprietar în România
În timpul controlului efectuat de finanțiști și de polițiștii de la Serviciului de Investigare a Fraudelor de la Constanța, Paul Ivașcu, directorul general al Rafo, a informat Oil Terminal, dar și pe polițiști că, în perioada 15 februarie – 3 iulie 2003, Rafo Onești a beneficiat de 14 importuri de țiței în cantitate totală de aproape 700.000 tone sosite din Rusia la Oil Terminal, și pentru care nu au fost finalizate formalitățile vamale. Conform unor surse de la rafinăria oneșteană, procedeul era destul de simplu. Pentru aceste 14 transporturi nu s-au mai întocmit și actele de proprietate pe baza cărora cumpărătorul, respectiv Rafo Onești, era obligat să-și întocmească toate formalitățile vamale. Reglementările în vigoare din domeniul fiscal impun, în cazul mărfurilor de import, cum este și cazul petrolului, să se întocmească un act de propietate la intrarea în țară, pe baza căruia produsul este purtător de taxă pe valoare adăugată (TVA). În cazul în care produsul este vîndut la export nu se mai plătește TVA, taxa fiind valabilă numai pentru produsele vîndute în țară. Din tot ce intra în Rafo din import, aproximativ jumătate din întreaga cantitate nu mai pleca însă la export, ci era vîndută la stațiile de benzină din România. Pentru aceste cantități nu s-a mai plătit TVA, în condițiile în care țițeiul figura ca materie primă achiziționată de Rafo, dar nu avea acte de proprietate întocmite. În acest caz, nici funcționarii vamali nu au avut cum să întocmească obligațiile de plată, atîta timp cît proprietarul țițeiului nu era în România, deși peste 45 la sută din produsul finit era vîndut la stațiile de benzină din țară.
Un alt procedeu prin care se poate evita plata taxelor vamale este acela prin care țițeiul intră în România doar pentru procesare, caz în care proprietarul rămîne societatea din afară, care a trimis țițeiul în România doar pentru prelucrare. În acest caz, legea românească nu prevede să se plătească taxe vamale, iar cei care au rafinării știu deja că acest procedeu este foarte avantajos pentru ei. Mai ales dacă își înființează firme în străinătate, prin intermediul cărora se derulează toate importurile. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns