Auzul si văzul peștilor

De multe ori avem surpriza să fim atenționați de pescari să nu facem zgomot sau să ne ferim să nu fim văzuți de pești. Dacă noi vedem un pește, ne vede oare și el pe noi ?

Vizibilitatea în apă depinde de transparența acesteia. Primăvara, cînd razele soarelui încep să pătrundă mai adînc în apă, se dezvoltă numeroase specii de microorganisme și plante care colorează apa într-un verde – cenușiu care reduce vizibilitatea. Din acest motiv, peștii, în general, sînt miopi, neavînd nevoie să vadă la distanțe mari. Într-o apă limpede, distanța la care poate să vada un pește poate să varieze între 6-8 m. Odată ce apa își pierde din limpezime, această distanță nu depășeste 1-2 m, fiind distinse doar formele. Pe de altă parte, este cunoscut că diferența de densitate dintre aer și apă este foarte mare, apărînd fenomenul de refracție ce micșorează unghiul optic; astfel, corpurile aflate pe mal se văd din apă cu circa 30 % mai mici. De remarcat că peștele sesizează mai degrabă corpurile aflate în mișcare decît pe cele staționare, datorită acuității vizuale scăzute a acestora, mai ales pe timpul verii. Cît îi privește pe oameni, obstacolele date de interfața apă-aer și reflecțiile puternice ale luminii pe aceasta pot fi depășite într-o oarecare măsură folosind ochelarii polaroizi, care au lentilele special tratate astfel încît să permită separarea și filtrarea razelor solare polarizate vertical și orizontal, reducînd de regulă componenta verticală. Verificarea acestor ochelari se poate face simplu, privind un afișaj cu cristale lichide, observîndu-se dispariția imaginii prin rotirea ceasului cu 90 de grade într-un plan normal la direcția privirii. Trebuie să subliniem că anumite specii de pești sînt nyctalopi (somn, plătică, șalău…), care pot să vadă bine și în ape întunecate. O acuitate vizuală mai bună o au peștii răpitori, mai ales cei ce vînează în ape transparente. Recordul, la capitolul acuitate vizuală, îl deține cleanul în apele limpezi. Concluzia finală este aceea că peștele nu poate vedea un pescar la distanțe de peste 7-8 m, aflat pe mal, nefiind necesară camuflarea specială a acestora. Pentru pescuitul în ape limpezi, mai ales la clean, camuflajul se poate dovedi foarte util.

Dacă peștii nu văd foarte bine înseamnă că au auzul dezvoltat ? Ei comunică prin infrasunete și ultrasunete. Sînt numeroase speciile de pești care sînt atrase de zgomote de anumite frecvențe (cloncul pentru somn). Acest mod de a comunica este foarte interesant, dar puțin studiat. Orice studiu privind auzul peștilor trebuie să aibă în vedere diferența dintre viteza sunetului în apă și respectiv în aer, aflate într-un raport de 4:1. Ținînd cont de interfața apă-aer care acționează ca un reflector, s-a constatat că, atunci cînd vorbim, energia vibrațiilor (sunetul) se pierde într-o mare măsură fiind transformate în unde de suprafață și nu transversale (care ajung la pește). Din acest motiv, peștii nu ne aud cînd vorbim. În contrast cu acest lucru, sunetul produs prin lovirea unor obiecte aflate în apă (barca, suportul pentru lansete, trîntirea pe mal a unor obiecte grele), sînt percepute mult mai ușor de peștii aflați uneori la distanțe mari datorită vitezei mari de propagare a sunetului în apă. Mulți pescari nu au sesizat diferența, considerînd că atunci cînd vorbesc – pe ton normal – fug peștii, ceea ce este de cele mai multe ori greșit.