Mai bine un cîine decît un băiat

Acest articol este numai pentru fete. Țineți-l departe de ochii persoanelor de sex masculin, că s-ar putea să aibă o criză. După ce am observat acestă ciudată specie, am ajuns la o concluzie: ori ai un prieten, ori un cîine, e tot pe acolo. Poate vă vine să rîdeți sau poate nu credeți, însă, fetele mele, gîndiți-vă mai bine! Nu că un cîine e la fel ca un iubit, dar, uneori, e mai avantajos din multe puncte de vedere. Nu mă credeți? Păi atunci să vă aduc argumentele mele. În primul rînd un cîine e mult mai frumos. Nu are coșuri, știți voi, acneea explozivă, acele cratere care ne înfioară. Nu are puncte negre. Băieții nici măcar nu băgă în seamă acele instetice puncte negre care nouă ne stau pe creier. Să nu uităm dantura. Cîinii au dinții albi, sănătoși, fără carii și, în plus, nu trebuie să vă îngrijorați pentru respirația neplăcută, pentru că oricum nu vă sărutați cîinele.

Să nu uităm de mersul crăcănat, caraghios său infatuat pe care îl au unii „masculi”. Patrupedul nostru iubit în schimb se mișcă cu grație și să nu uităm că are și o musculatură bine definită în funcție de rasă. Altceva în legătură cu aspectul? A, da. Cîinele îl poți alege cu ce fel de păr vrei, ce culoare și îl mai poți aranja – de prieten de rogi două luni să își dea tundă codiță aceea inestetică și veșnic nespălată.

Un cățeluș este mai cinstit. Dacă a făcut pipi pe covor, vine și își așteptă pedeapsa. Ionuț, iubitul tău, în schimb, dacă a vărsat iaurt pe covorul tău, va da vina pe surioara mai mică, care nu are cum să se apare. Să nu uităm că un patruped nu te va înșela nicioadată și nici nu te va lăsa vorbind de una singură, în timp ce el admiră picioarele kilometrice ale unei blonde. Animăluțul nu se crede stăpînul tău și nu îți va cere niciodată să fii oricînd la dispoziția lui, ba, din contra, va fi el tot timpul la dispoziția ta. Infatuarea băieților, simțul lor prea dezvoltat al proprietații, îi face să creadă că ei pot controla orice, chiar și pe tine. I-auzi, domle, la ei!

Dragele mele, nu vreau să fiu extraordinar de rea, dar, cînd e vorba despre intelectul băieților, mai bine o lăsăm baltă! Oricît de mult te-ai strădui, nu poți să le înmulțești numărul de neuroni. Habar nu au să distingă binele de rău, să te facă să te simți mai bine sau măcar să realizeze că în momentele grele ar trebui să stea cu tine. Într-un cuvînt, stau cam prost la capitolul gîndire. Azorel, în schimb, e inteligent. După cîteva ore de dresaj, va ști exact ce să facă și ce nu. Va înțelege din prima, nu va trebui să îi repeți de o mie de ori același lucru. În plus, atunci cînd îți este rău sau cînd ești supărată, stă lîngă tine nu se va duce cu băieții la o bere zicîndu-și „Am, în sfîrșit, o seară liberă”.

Prietenul cel mai bun al omului este net mai afectuos. Ați văzut vreodată un cîine care să nu se bucure cînd își vede stăpînul? Te linge, sare pe tine, are chef de joacă, toată atenția lui este direcționată spre tine. Încearcă să te înveselească, să te binedispună, este mereu la cheremul tău. Niciodată nu va respinge pupicul tău, doar pentru că e mare meci la televizor. Ca să nu mai spunem că un cîine nu te tîrîie cu el pe stadion, la bere cu băieții sau la o comedie tîmpită pe care nu vrei s-o vezi nici moartă.

Ajungem la capitolul politețe și bun simț. În primul rînd, Azorel îți va ceda întotdeauna locul cel mai bun, pe fotoliul lui preferat, chiar dacă asta înseamnă să se trezească din somnr. Nu se va stabili în fotoliul cel mai mare, în timp ce tu stai pe mînerul acestuia. Nu îți trîntește ușa în nas și nici nu uită că tu mergi lîngă el, fiind mereu atent dacă vorbești cu el. Nu se scobește în nas fascinat de ce ar putea găsi și nici nu strănută fără să pună mîna la gură.

Să nu uităm cît de hazliu și drăgălaș e un cățeluș.Tot timpul își pune burtica la dispoziția ta, mereu e gata să facă tot felul de giumbușlucuri și reușește să te facă să rîzi. Nu e niciodată morocănos că a pierdut la Fifa 2000 sau că și-a stricat un joc pe calculator.

În timp ce prietenul tău găsește mereu un motiv pentru a fi antipatic, cățelul îți iubește toate prietenele, nu are nimic cu părinții tăi și e gata oricînd să mergă cu tine la cumpărături. Nu stă nicodată posomorît, reproșîndu-ți că e a treia oară cînd intri în magazinul acela și că ai probat deja cinci fuste, deși tu nu ai bani să cumperi nici una. Azorel te așteaptă liniștit în fața magazinului și culmea, cîteodată chiar observă lucrurile noi pe care ți le-ai cumpărat.

În plus, nici nu bea bere în disperare, umflîndu-și burta pe zi ce trece și îmbătîndu-se la fiecare bairam. Nu își rupe gîtul după alte fete și nici nu îți spune că ar cam fi cazul să slăbești.

Să nu se înțeleagă cumva că am ceva împotriva băieților sau că îmi sînt antipatici. Dimpotrivă, sînt niște ființe foarte folositoare și agreabile și eu, personal, chiar nu am de ce să mă plîng. Însă știți și voi cît de imposibili pot fi uneori. Tot ce am scris mai sus trebuie luat ca o glumă, iar toate argumentele sînt generale, fără a face referire la cineva anume. Voi, fetelor, gîndiți-vă bine. Analizați persoana de lîngă voi. Dacă aveți un prieten care bea cu măsură, care e gata să lase un meci pentru voi, care nu umblă după alte fuste, care este politicos, care se poartă frumos și ține cont și de dorințele voastre, atunci sînteți niște fericite. Încă ceva. Am spus că un cățel se poate dresa. E valabil și în cazul băieților, dar asta într-un alt articol. (Roxana ȘMIL)