DA’ S-O ȘTIM ȘI NOI! Despre bancul politic

Românul, chiar la vremuri grele, și-a mai ostoit amarul făcînd haz de necaz. Într-o lume în care relațiile internaționale au fost adesea încordate și în care scena internă a politicii a fost frecvent plină de comedii (puneți accentul cum vreți), bancul politic s-a aflat întotdeauna la loc de cinste, la români.

Cheful de glumă a imaginat un ipotetic litigiu între două state liliputane:

N-au scăpat tăișului glumei nici problemele demografice, nici mitul melting-pot-ului american (imaginea doritei țări unde popoarele se amestecă în armonie):

Adeseori, bancul politic spus în românește venea, subtil instrument al propagandei, pe aripile undelor radio. Posturi ca Vocea Americii sau Europa Liberă, transmiteau în vremea catastrofei de la Cernobîl bancuri ca acesta:

În nord cer noros,

În est Cer.. nobâl,

În sud Cer…navodă,

În vest cer… să plece,

Și local cer … de mîncare. >>

Provocarea unor conaționali să înlăture un lider politic incomod se află de mult pe lista instrumentelor – nu tocmai iubite, dar folosite – ale luptei politice internaționale. În vremea preaiubitului, odiosului, împușcatului și apoi regretatului Ceaușescu se putea auzi următoarea glumă:

– Vreau o flintă.

– O ceee….? Ah.. o pușcă!

– …și mai vreau și o sticlă.

– O cee….? Ah .. o lunetă!

Buun… ciobanul se uită prin luneta puștii. Vânzătorul întreabă:

– Bade, da’ permis ai ?

– Ce să am ?!

– Hârtie care-ți dă voie să intri cu pușca în pădure.

– Ooo.. da’ păi eu nu vreau să intru în pădure, eu vreau să intru-n istorie.>>

În timpul „Revoluției din decembrie” s-au adaptat la urgență bancuri vechi, pentru a se potrivi noilor evenimente:

– Nu trageți, tovarăși !!! >>

Fiindcă bancurile se difuzează gratuit, autorii de literatură cu substrat politic le-au folosit în scrierile lor:

– A fost tăiată cucuveaua! >>

Larga difuzare a bancului politic îl face adesea instrument gratuit, dar eficient de luptă electorală:

– A promis că se vor crea zeci de mii de locuri de muncă…

– Și ce va face acuma?

– Va promite că se vor crea un miliard de locuri de muncă!

– Și…

– Vin chinezii în România … ei îl vor crede, noi nu! >>

Bancul poate fi și un mod de a caricaturiza sau impune electoratului o anumită imagine, de o obiectivitate relativă, a unei persoane publice:

…pe bara din față de la mașină. >>

Ele au avut atît de mult succes, încît în ciuda exagerărilor evidente, și-au găsit locul și în programe ale televiziunii naționale:

Se va circula pînă în partea cealaltă cu vaporașele. Ce va fi în partea cealaltă? Păi ce să fie… nu v-am spus ?

Austria!>> (emisiunea „Știrile de sîmbăta asta”)

Realități politico-economice laolaltă cu performanța profesională a celor care ar trebui să se ocupe de ele sînt tot subiecte de banc politic. Iată un banc care vizează nivelul de trai al profesorilor, o problemă încă actuală.

– Bună ziua dom’ ministru Marga.

– Da’ de unde mă știi ?

– Păi se poate, dom’ ministru, eu am fost profesor!

A doua zi, ministrul cheamă alt taxi, iar scena se repetă.

A treia zi, grăbit, ministrul Marga ia un taxi. Șoferul îl salută:

– Bună ziua dom’ ministru Marga.

Acum ministrul știa cum vine treaba și răspunde:

– Știu, și tu ai fost profesor.

– Nu, dom’ ministru, EU SUNT PROFESOR, dar AM O FEREASTRĂ! >> Pentru cei care nu cunosc jargonul didactic precizez că „fereastra” e o pauză de cel puțin o oră, între lecțiile pe care le ține la clasă un profesor într-o zi.

Iată un banc unde, deși se vorbește despre neonazism, se atrage de fapt atenția asupra potențialului manipulatoriu al presei, care dă tonul în modalitatea de percepere a unui eveniment, ceea ce o și face să fie „a patra putere în stat”:

Acesta răspunde că este membru al partidului neonazist.

Știrea a apărut în ziar cu un titlu cules cu litere de-o șchioapă:

„Un nazist îi fură hrana unui imigrant african”>>.

Asemenea titlului din bancul de mai sus, bancul politic poate să fie o deformare a realității, un mesaj fals sau subtil falsificat. E bine să ne gîndim cui face un (de)serviciu difuzarea unui banc politic. Căci unele mesaje nu sînt ce par a fi.