Amintiri despre Revoluția din ’89

Marinar devenit peste noapte vedetă de televiziune

• Adrian Indreaș, pe atunci marinar ajuns în America, a fost asaltat

împreună cu ceilalți membri ai echipajului de ziariștii americani • în

timp ce marinarii foloseau stația de comunicații pentru a afla vești

din țară, telegrafiștii de acasă le transmiteau să citească despre al

XIV-lea Congres

Pentru Adrian Indreaș, vicepreședintele Asociației Betania, zilele

revoluției din decembrie ’89 au însemnat un amestec de bucurie și

îngrijorare. Marinar de profesie, Adrian Indreaș plecase, la sfîrșitul

lunii noiembrie, într-un voiaj peste Ocean, în America. Primele

informații despre evenimentele din țară le-a aflat de la postul de

radio Europa Liberă, singurul post în limba română care se prindea

în zona Mării Mediterane. Bucuria echipajului navei care putea,

astfel, să afle informații din țară a fost scurtă, întrucît la ieșirea din

strîmtoarea Gibraltar aparatul de radio ultraperformant cu care era

dotat mastodontul marin ce colinda lumea nu mai prindea Europa

Liberă. „Abia cînd am ajuns în port, la Philadelphia, am aflat ce se

întîmplase, între timp, în țară. Informațiile referitoare la revoluția din

România erau în top și deschideau toate buletinele de știri din

America, iar noi am putut astfel să fim zilnic la curent cu ceea ce se

petrecea acasă. Marea noastră problemă era însă că aflasem că în

țară se trăgea, erau morți și răniți, iar noi nu aveam cum să luăm

legătura cu familiile. Ne bucuram pentru că România era, din nou,

liberă, dar teama ca cei dragi să nu fi pățit ceva ne făcea să fim

îngrijorați”, își amintește, acum, Adrian Indreaș. Pentru că singura

variantă de a comunica cu cei de acasă era stația radio a navei,

membrii echipajului și-au pus toate speranțele de a afla ceva în

acea mașinărie. Numai că, în loc de mult așteptatele vești,

telegrafiștii de acasă trimiteau, în timpul revoluției, zilnic, telegrame

în care îi îndemnau pe marinari să citească documentele celui de-al

XIV-lea Congres al PCR. După ce au văzut că zilele trec, iar

șansele de a afla ceva erau nule, marinarii au abandonat și singura

variantă de comunicare.

Vestea că în porturile de pe coasta estică a Statelor Unite ale

Americii ancorase o navă românească a făcut repede înconjurul

printre ziariștii americani, care i-au asaltat pe marinarii români

pentru a le lua interviuri. „Echipajul nostru a fost foarte mediatizat în

zilele revoluției din decembrie ’89 în SUA. Cred că vreo patru zile

consecutiv, cît am stat în porturi, am fost vizitați de ziariști de la

presa scrisă și de la televiziuni, care voiau să afle de la noi care sînt

sentimentele pe care le trăim”, povestește fostul marinar. Ziariștii nu

au fost însă singurii americani care au luat cu asalt vasul românesc

pentru a-i felicita pe marinari și a le fi alături. În portul Huston, vasul

pe care era Adrian Indreaș a rămas în perioada Crăciunului și a

Anului Nou. Printre invitații speciali veniți pe vas să le fie alături

marinarilor s-au numărat și consilierii guvernatorului statului Texas,

dar și oameni de rînd și foarte mulți români care trăiau pe

meleagurile americane. „Au fost niște sărbători foarte frumoase.

Românii stabiliți în Texas veniseră la noi pentru a ne aduce cadouri

și mîncăruri tradiționale. Majoritatea echipajului a petrecut

revenionul 1990 prin casele românilor stabiliți în Texas”, își

amintește Adrian Indreaș.

Agitația din timpul revoluției s-a făcut simțită și în mica comunitate

de români de pe vasul care ancorase în America. Marea problemă

a celor 35 de marinari era legată de existența pe vas a unui

securist. „Mi-aduc aminte că, la un moment dat, nimeni nu mai bea

apă din rezervele vaporului. Ne era frică de ideea că un securist pe

care îl bănuiam a fi printre noi ar fi putut otrăvi apa. Abia după vreo

săptămînă am început să consumăm apă din rezervoare”, a

îmcheiat Indreaș.

Pe Sorin Leahu, Revoluția l-a prins la serviciu

Pe Sorin Leahu, șef la Secția Drumuri Naționale Bacău, revoluția l-a bucurat ca pe fiecare român și i-a dat un sentiment de eliberare. „Revoluția m-a prins la Căiuți. Eram șef de brigadă la Întreprinderea de Exploatare și Execuție Lucrări de Îmbunătățiri Funciare. Prima oară am auzit de mișcările din București la radio. La început, a fost puțină confuzie, dar apoi s-au liniștit lucrurile. M-am bucurat enorm pentru că libertatea este cel mai bun lucru care ne este dat nouă, oamenilor”, povestește Sorin Leahu.

Ion Barbu a ieșit în centrul orașului și a strigat pentru libertate

Mult mai activ a fost în acele zile de decembrie Ion Barbu, inspectorul șef al Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) din Bacău, care în acele timpuri era angajat la Întreprinderea de Exploatare și Execuție Lucrări de Îmbunătățiri Funciare Bacău, ca șef al compartimentului de protecția muncii. „Am simțit că ceva nu este în regulă încă de pe 17 decembrie. Eram în vizită la niște prieteni și, cînd m-am dus acasă, trecînd pe lîngă actuala Prefectură, am văzut mișcări de trupe. Apoi am ascultat Europa Liberă și am aflat ce se întîmplă la Timișoara. Mi-am spus că, dacă ajung să tragă în noi, e începutul sfîrșitului. Nu speram că lucrurile vor evolua atît de repede. Mă așteptam la un proces de durată, de două, trei luni”, ne-a povestit inspectorul șef de la ITM Bacău.

Cînd s-a dezlănțuit mulțimea în București, Ion Barbu era la serviciu. Stătea alături de colegi cu urechea lipită de aparatul de radio. „Am plecat spre centrul orașului, unde am stat mai bine de o oră alături de cei ieșiți în stradă, care strigau pentru libertate. Eram plin de emoții. Euforia mi-a fost întreruptă de gîndul la puștoaicele mele, care erau singure acasă. Soția era la serviciu și am plecat spre casă în fugă, pentru ca nu cumva fetițele să iasă din locuință”, își mai amintește inspectorul Barbu cum a trăit el acele momente. (Costinela BREAHNĂ, Claudiu TĂNĂSESCU)