SINAXAR 24 decembrie

Pomenirea Sfintei Mucenițe Evghenia

Sfînta Muceniță Evghenia s-a născut și a crescut în Roma, într-o familie de păgîni. Cînd părinții ei s-au mutat în țara Egiptului, Evghenia a fugit într-o noapte de acasă, s-a îmbrăcat în haine bărbătești și, luîndu-și numele de Evghenie, s-a retras într-o mănăstire. Ascunsă sub chip de bărbat, ea a urmat calea rugăciunii și a vieții mănăstirești. Într-o zi, o femeie bogată, anume Melania, s-a îndrăgostit de Evghenie și a încercat să-l atragă în păcat, dar nu a reușit. De ciudă, l-a pîrît guvernatorului că este un călugăr care atrage femeile în cursă și-și bate joc de ele. Adus la judecată, Evghenie a arătat tuturor că este femeie și tot ce s-a spus sînt vicleniile Melaniei. Guvernatorul, nimeni altul decît tatăl Evgheniei, cînd și-a văzut fata, a renunțat la slava și bogăția lumească, s-a botezat și s-a călugărit. Cînd a început prigoana contra creștinilor Sfintei i-a fost legată o piatră de gît și au aruncat-o în apă. Ieșind nevătămată din apă, păgînii i-au tăiat capul.

25 decembrie

Pomenirea închinării magilor

Pe vremea lui Moise trăia în Chaldeea un vrăjitor cu numele Valaam, care a proorocit că: „Stea din Iacov va răsări și va zdrobi stăpîniile lui Moab”. Ceilalți vrăjitori de după el au păstrat-o și au transmis-o din generație în generație la toți înțelepții și împărații lor. Așa a ajuns pînă la acești trei magi din vremea Evangheliei. Luînd ei seama cînd avea să se vadă asemenea stea, și citind în stele că Steaua lui Hristos nu-și făcea drumul, precum celelalte stele, de la răsărit către apus, ci de la miazăzi către miazănoapte, au cunoscut că aceasta înseamnă nașterea unui mare împărat. Urmînd steaua, l-au aflat pe Hristos și, căzînd, I s-au închinat Lui și i-au adus daruri: aur, tămîie și smirnă. Apoi, cu porunca îngerului, s-au întors în țara lor, neabătîndu-se pe la Irod. Văzînd că magii s-au întors în patria lor, nesocotindu-l, Irod s-a mîniat și a poruncit să fie uciși toți pruncii din Betleem, cu gîndul de a-l ucide și pe Hristos. Dar s-a înșelat, luptîndu-se cu Dumnezeu, și cu cele proorocite despre Dînsul, deoarece a fost trimis înger care a avertizat sfînta familie despre pericol. Iosif, Pruncul și Maria, mama Lui au scăpat din mîna lui Irod și au fugit în Egipt. Din cauza tiraniei lui, Irod s-a făcut ucigaș a paisprezece mii de prunci nevinovați, omorîți de el pentru Hristos. Octavian Augustus, cînd a auzit că Irod a ucis pe prunci, și împreună cu ei și pe fiul său, a zis: „mai bine este să fie cineva porc al lui Irod, decît fecior al lui”. Căci, fiind idumeu, Irod, pe porci nu-i mînca, nici nu-i ucidea.

Joi, 26 decembrie

Pomenirea Sfîntului Nicodim de la Tismana

Cuviosul Nicodim s-a născut în satul Prilep dintr-o familie de aromîni. De mic copil, a renunțat la toată averea părintească și a fugit în Sfîntul Munte. Mai tîrziu, în timpul Voievodului Vlaicu, a trecut Dunărea și, venind în Țara Românească, a zidit mănăstirea Vodița. Sfîntul Nicodim a trăit și a lucrat pe pămîntul românesc sub patru domnitori: Vlaicu, Radu, Dan și Mircea, fiind prețuit de toți. Sfîntul s-a implicat și în frămîntările de la Sfîntul Munte privind rugăciunea inimii. Pe lîngă mănăstirea Tismana, care e ctitoria lui, de la Sfîntul Nicodim ne-a rămas și o Evanghelie, numită Tetraevanghelul lui Nicodim de la Tismana. A adormit în pace la anul 1406 și a fost îngropat în mormîntul pe care singur și-l pregătise în mănăstirea sa Tismana. După o vreme, dovedindu-se că trupul său a rămas intact, a fost scos din mormînt și așezat cu cinste într-o raclă din biserica mănăstiri. Din cauza vremurilor tulburi, sfintele lui moaște au fost ascunse în locuri tainice, pe care nu le știa decît starețul mănăstirii. Cu timpul însă li s-a pierdut urma și au rămas știute doar de Dumnezeu. (C.Gh.)