REPORTER ÎN PIAȚĂ Trufandale de sezon

La început de primăvară, ridichile de lună dau semnalul unui început culinar vegetal care se va derula pînă hăt, toamna tîrziu! Pentru mine, ridichile de lună înseamnă aduceri-aminte învolburate de timp. He, he, sînt, de atunci, peste cinci decenii și, în fiecare primăvară, de o bucată de vreme încoace, cînd merg la piață și le văd pe mese stau și le privesc și mai că-mi dau lacrimile!… Parcă mă văd acolo, pe malul unui crac de Bistriță, desculț, cu pantalonii aceia rupți și cu flanela de lînă făcută de mama, împreună cu prietenii de hîrjoană, cu toții flămînzi și așteptînd minunea… Iar minunea se întruchipa în căruța aceea plină cu ridichi pe care o aduceau părinții fraților Ivanov – colegi de clasă cu mine – și o descărcau aici, pe dîmbul din apropierea apei liniștite, după care treceau la spălatul „mărfii”. Noi știam cînd vin de la colegii de clasă amintiți – vedeți, bă, diseară apar tata și cu mama cu ridichile să le spele, bă, să le dea față comercială pentru ziua următoare, în piață… Iar cînd vedeam căruța, inimile ne băteau mai puternic, ne ascundeam după stivele de butuci sau scînduri, că în preajmă era și fabrica de cherestea, și așteptam, cuminți, pînă plecau oamenii aceia… După care țîșneam spre apă, ne scufundam, neținînd seama că e rece ori nu și, cu ochii deschiși, le dibuiam și „curățam locul”. Căci rămîneau puzderie de ridichi – roșii, albe, vineții -, pe care, într-un suflet, le aduceam pe mal, scoteam hîrtia în care aveam sarea adusă de acasă și așa, ca într-o întrecere cine înfulecă mai mult, mîncam, pe nerăsuflate, zeci de ridichi. Fără pîine, fără mămăligă, deoarece acestea erau delicatețuri, rarități pe care le visam doar… Și nu aveam nimic, nu ne dureau burțile, în schimb ne bucuram pînă la lacrimi și ne ghiftuiam… Doamne, ce mîncare ridichile acelea cu sare! Asta îmi amintesc mie ridichile din piață, numai că acum le privesc doar, fiindcă doctorii mi-au interzis din cauza problemelor de sănătate. Dar una, două, tot o să încerc, fie ce-o fi, că tare-s bune și tare-s sănătoase…! (Eugen VERMAN)