EDITORIAL Toate drumurile duc la stadion

Ovidiu PAULIUC

De puține zile, pe stîlpii de pe trotuarele Bacăului, mai ales prin intersecțiile importante, au apărut niște indicatoare rutiere noi. Ele îndrumă pașii oricui este străin de oraș spre stadionul nostru, botezat antum. Prima oară, te gîndești că este ciudat că au apărut aceste indicatoare abia acum, la aproape patru ani de la inaugurarea stadionului în noua sa haină. Ori, te gîndești că indicatoarele or fi pentru băcăuanii care au uitat drumul spre stadion, sătui să vadă echipa pendulînd între ultimele locuri ale primei divizii și ale celei secunde, de unde a și fost scoasă cu bani grei. Ori, indicatoarele ar putea fi pentru băcăuanii cu orbul găinii, din moment ce au fost plasate chiar și lîngă stadion.

Ar mai fi o variantă, ca indicatoarele să fie pentru unii patroni de cluburi de fotbal, care uită drumul cînd vin să mănînce semințe la stadion, direct de la babaroase sau poker stropit cu whisky. Însă, cea mai plauzibilă variantă mi se pare că noile indicatoare de circulație sînt un alt fel de afișe electorale, cu numele actualului primar, făcute probabil din bani publici. Poate de aici și explicația că au apărut abia acum, la patru ani de la inaugurarea stadionului, exact înaintea alegerilor locale.

Bacăul are, așadar, alături de pista de karting, de alte firme mai mari sau mai mici, încă un obiectiv, stadionul, care merită să fie semnalizat pe stîlpii din oraș. Și nu oricum, ci cu semne de circulație ca la carte. Să fim mîndri că au ce vedea oaspeții noștri și să fim bucuroși că nu se pot rătăci dacă vor să vadă o competiție sportivă, chiar dacă, de cele mai multe ori, de valoare îndoielnică. „Continuăm împreună”, par să spună și semnele de circulație cu numele primarului, chiar dacă nu a început campania electorală.

Bacăul este un oraș văduvit de obiective turistice și cu încercări smucite de a ieși din anonimatul cultural. Sîntem provinciali pînă în măduva oaselor la acest capitol și probabil că nu vom scăpa niciodată de această pată. Din cînd în cînd, din fericire, la Bacău poposesc artiști adevărați, legende ale scenei, și nu mă refer aici la trupa Trei Sud Est, cînd vine în turneu plătit de PSD. Cînd nu sînt ei, rămînem cu ale noastre frustrări, cu puținele obiective culturale, cu francezii sau alții asemenea care ne vizitează și care se cutremură cînd văd atîta amar de blocuri informe, chiar dacă văcsuite. Ei nu se uită după indicatoarele care duc la stadion. Indicatoarele spre teatru, spre Ateneu, spre Muzee, spre casele memoriale, dintre care multe zac în paragină, sau spre puținele monumentele ale naturii, nu există. Nu au rost, în opinia edililor, pentru că la muzee sau la teatru nu poți să mănînci semințe și nici să faci afaceri.

Niște naivi francezii și americanii ăștia care vin și întreabă de partea veche a orașului, care nu mai există, sau de niscai monumente. Și, de ce nu, niște naivi și noi, ăștia care sperăm că nu vom vedea niciodată indicatoare care să ducă prostimea în pelerinaj pe la vilele și proprietățile îmbogățiților din funcții publice. În scurt timp, vor mai apărea și indicatoarele spre secțiile de votare. Și, din nou cu speranța în suflet, că tot nu moare ea niciodată, am vrea să credem că nu vor fi aceleași indicatoare cu alea care duc la stadion.