În timp ce, în Germania, președintele Bundesbank (Banca Centrală) și-a depus demisia fără să comenteze și să respingă acuzația de a fi petrecut un sejur pe banii unei alte bănci germane în 2002, la noi Guvernul a aprobat, prin ordonanță, suplimentarea bugetelor tuturor județelor, însă nu după necesități, ci după culoarea politică, mai ales că se apropie alegerile cu pași repezi, iar bătălia pentru adjudecarea lor va fi una pe viață și pe moarte. Să nu uităm că distracția înaltului funcționar german a costat doar vreo 7600 de euro, acesta declarînd că îi pare rău că nu s-a conformat standardelor etice care trebuiau să guverneze meseria și poziția sa, plătită cu un salariu de 350.000 de mărci pe an!
Un astfel de exemplu este total lipsit de relevanță pentru majoritatea celor care ne reprezintă interesele la nivel local, județean și parlamentar și care pot consuma atît cît au chef din banii publici pentru telefoane, carburanți și mașini. Că doar vin alegerile și vorba Valeriei Tamaș: „De dreapta sau de stînga, aleșii-s toți o apă; visează-n vîrf s-ajungă, să tragă cîte-o țeapă!” Așa că problema cu președintele băncii centrale germane care a plătit cu funcția pentru doar 7600 de euro rămîne în viziunea multor demnitari doar o simplă lipsă de considerație pentru etică. Dar ce contează, atîta timp cît regulile se fac la guvernul țării și care poate ignora anumite principii legate de demnitatea guvernării și poate da frîu liber exceselor bugetare, fără să țină cont și să aibă grijă de banii plătiți de o populație aflată într-o sărăcire continuă, fapt ce ne situează pe unul dintre ultimele locuri în prima sută de țări ale planetei în privința nivelului de trai! Și atunci, care este principiul după care aleșii noștri mînuiesc banii publici și cum vor plăti ei această lipsă de etică simplă, această lipsă a bunului simț?
Dar, de ce să ne mai mirăm, cînd în ierarhia puterii s-au strecurat și s-au înfipt pe lîngă directorimea epocii lui Ceaușescu, pe lîngă vajnicii securiști și activiști, o mulțime de „guriști”, carieriști de toate nuanțele, escroci, tupeiști de obor cu ambiții nelimitate ce au transformat democrația românească de care vorbim de mai bine de 14 ani, într-o batjocură umilitoare. Și iar ne întrebăm: ce legătură are incidentul prezentat – referitor la bancherul german – cu România, cu etica politicienilor români dornici de înavuțire rapidă într-o țară prea săracă pentru a-i satisface pe toți? Într-o țară în care nu se poate vorbi despre etica politicienilor, despre bunul simț al acestora din moment ce o seamă de demnitari de înalt rang în partidul de guvernămînt sînt oameni de afaceri îmbogățiți peste noapte neștiindu-se din ce și care, cu zîmbetul pe buze pun pe chituci o economie și așa suferindă, ascunzîndu-și neputințele manageriale și hoțiile criminale în spatele ingineriilor financiare ce se pierd în hățișurile vidului legislativ menit să îmbogățească, așa cum spunea un confrate de-al nostru, „un partid al elitelor bogate ce pretind că fac politica maselor sărace”?
Deciziile care se iau la nivel înalt sînt lipsite de orice fel de etică, trădînd o mentalitate a erei Ceaușescu, dar incompatibile cu structurile occidentale în care România dorește să intre. De ce din mai toate țările Europei de Est unele au avansat mai rapid decît altele, decît România? În mod clar, fără echivoc, unele au beneficiat de o conducere morală, etică, ca aceea a unui Vaclav Havel sau Walesa, în timp ce alții nu au beneficiat de așa ceva. Au avut, de asemenea, cetățeni și lideri hotărîți care și-au dat seama că țările lor aveau șansa de a-și schimba destinul „acum, ori niciodată”. Și cînd va fi scrisă istoria acestei perioade numai liderii care s-au debarasat de mentalitățile comuniste, de inerție, servilism, de favoritisme care înfloresc pe o neclintită lipsă de transparență, vor fi cei de care lumea își va aduce aminte. Ceilalți, în special cei lipsiți de bunul simț elementar, vor fi doar pasaje neînsemnate ale istoriei și aceasta pentru că viziunea lor a fost prea îngustă, sau pentru că au fost prea preocupați de jocuri politice și nu de a-și conduce cu adevărat și demn țările.
Adevărații lideri sînt și trebuie să fie un exemplu, înțelegînd că standardele lor personale de etică și performanță trebuie să fie mai ridicate decît standardele pe care le așteaptă de la angajații lor. Astfel, un bun lider construiește în mod conștient o etică de lucru ce unește echipa și o face să obțină realizări noi și tot mai evidente. Cei mai buni lideri au responsabilitatea personală a propriilor decizii etice și a rațiunilor personale. În prezent știința conducerii este un concept care cam lipsește din îndrumarul de partid, fie el de stînga sau de dreapta. Calitatea de lider este, totuși, o încredere acordată și nu un drept și de aici derivă responsabilitatea liderilor în fața acționarilor, a membrilor organizației pe care o conduc, sau chiar a cetățenilor țării pe care o guvernează – pentru ceea ce fac. Acest simț etic al responsabilității este de o importanță crucială pentru o conducere eficientă în orice organizație, care să ancoreze viitorul acestei țări în democrație și libertate economică. (Dan Romulus BUSNEA)
Lasă un răspuns