EDITORIAL Mischiada de primăvară

Ștefan RADU

La urma-urmei, este treaba fiecărui partid cum își rezolvă problemele interne… de ciolan! Însă ceea ce a văzut o întreagă țară că s-a întîmplat la sediul central al PSD, miercuri seara, depășește orice scenă din Caragiale: susținătorii cunoscutului domn Mischie de la Gorj au năvălit cu autocarul în Capitală cu intenția de a obține un loc pe listele de candidați pentru tătucul lor. Așa am aflat și noi, neștiutorii, de la o doamnă isterizată politic, că nu-i alt om mai milostiv în tot Gorjul, că domnul Mischie plînge de umflă Jiul ori de cîte ori nu poate ajuta un petent venit la Consiliul Județean pe care îl păstorește. Așa o fi! Eu nu m-am înscris în audiență la respectivul domn iubitor de semeni, însă precedentul creat de grupa de comando de la Gorj poate deveni extrem de periculos. Geografic vorbind, regiunea cu pricina are tradiție în „excursii tematice” la București. Cu ani în urmă, tot de pe acolo au venit o parte dintre mineri pentru a planta flori în Piața Universității. Între timp, cu atîtea restructurări și recalificări, s-au reprofilat pe plantat trandafiri nealtoiți în curtea partidului de guvernămînt…

Penibil! Acesta este singurul cuvînt care poate descrie bîlciul din ograda PSD. Așa cum arătau toate evaluările anterioare, lupta cu „baronii” din teritoriu se dovedește mai complicată decît aprecia echipa dlui Adrian Năstase. Contrar aparenței de unitate monolitică ce s-ar manifesta în sînul partidului, iată că avem de-a face cu o atomizare a formațiunii pe criterii de interese de grup. PSD începe să devină un fel de confederație a „confreriilor” controlate de lideri regionali care au aderat la o siglă de partid doar din dorința de a avea un paravan pentru propria lor politică. Există doar două variante pentru conducerea centrală a PSD: ori trece la o curățenie profundă (însă aproape imposibil de realizat în plin an electoral), ori acceptă regulile impuse de acești șefi răspîndiți prin țară, născuți și crescuți sub protecția partidului. Decizia trebuie luată înainte ca „mischiadele” să devină o formă oficială de „dezbatere” în forul de conducere al formațiunii. Altfel, în locul mitingurilor cu alegătorii, vom asista la confruntări între galeriile diverșilor candidați ai aceluiași partid. Nu este departe ziua în care asemenea lideri locali ar putea pune sub semnul întrebării chiar conducerea centrală. Este greu de crezut că politicienii cu influență în spațiul pe care îl controlează, însă renegați de la București, vor face campanie unui partid care îi pune la index. Dispare coerența mesajului electoral și alegătorii vor fi bulversați de asemenea dispute care nu au ceva în comun cu interesul general. Încă o dată se dovedește că aleșii noștri nu sînt preocupați de problemele comunităților pe care le reprezintă, ci de propriul statut și de bunăstarea familiilor din care provin. Însă nu trebuie să uităm că fără votul nostru ei devin nesemnificativi, anonimi comici, personaje burlești ale scenei democrației originale din România…