SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Ioan Iacob Hozevitul

Sinaxar romano-catolic: Sfințirea Bazilicii Sancta Maria Maggiore din Roma

Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul s-a născut la 23 iulie 1913 în satul Crăiniceni, pe malul Prutului. Din botez i s-a dat numele de Ilie. După șase luni, mama Sfîntului, Ecaterina, s-a îmbolnăvit și a murit, grija pentru prunc revenind bunicii, Maria Iacob. În anul 1916, tatăl, Maxim Iacob, s-a recăsătorit, însă, după doi ani, a fost trimis pe front. În timpul luptelor pentru eliberarea țării, el a fost împușcat. Din septembrie 1920, Ilie Iacob a început să urmeze școala primară la Crăiniceni. În anul 1924, în viața lui s-a petrecut o nouă nenorocire, prin moartea bunicii sale. Rămas singur pe lume, a fos luat în casa unchiului său, „moș Alecu”, fratele mai mare al tatălui, care îi va purta de grijă pînă la intrarea în mănăstire. Acesta l-a trimis să învețe carte, mai întîi la Gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” din Lipcani, apoi la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Cozmeni. În anul 1932 și-a susținut examenul de bacalaureat la Cernăuți. În 1933, cînd a împlinit 20 de ani, a intrat în mănăstirea Neamț. În dorința unui loc mai liniștit, a plecat în Oltenia, la mănăstirea Turnu. După cîteva luni a fost chemat în armată și a fost repartizat să îngrijească bolnavii. Întors la mănăstirea Neamț, a fost numit bibliotecar, iar la 8 aprilie 1936 a fost uns în monahism și a primit numele de Ioan. În noiembrie 1936 a plecat să se închine la Locurile Sfinte și a rămas la mănăstirea Sfîntul Sava, situată pe malul Iordanului. Acolo, cuviosul Ioan a trăit opt ani, după care a fost numit egumen al schitului românesc de la Iordan. A păstorit schitul timp de 5 ani, pînă în 1952, cînd, fiind bolnav, a renunțat la stăreție și s-a retras la mănăstirea Sfîntul Gheorghe Hozevitul, situată la apus de Ierihon, pe Valea pîrîului Horat, în preajma căruia a trăit și Sfîntul Prooroc Ilie. Doritor de liniște, cuviosul Ioan Iacob și-a mutat locuința într-o peșteră, în care s-a nevoit timp de opt ani. La 5 august 1960, la doar 47 de ani, cuviosul Ioan Iacob s-a mutat la Domnul. După 20 de ani, trupul său, rămas în peșteră, a fost găsit întreg și neatins de nici o stricăciune. La 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rîndul sfinților.

Cuvînt al Sfîntului Vasile cel Mare: „Acesta este veacul pocăinței, cel care va veni, al răsplătirii. Acesta al lucrării, acela al dării de plată. Acesta, al răbdării, acela, al mîngîierii. Acum, Dumnezeu este ajutator celor ce se întorc din calea cea rea, iar, atunci, va fi înfricoșător și neschimbat, întrebător, nu numai despre fapte și cuvinte, ci și despre gînduri. Acum, să-i primim îndelunga-răbdare, iar, atunci, cînd vom învia, Îi vom cunoaște dreapta judecată. Unii, în osînda veșnică, iar alții, în viața cea veșnică; și fiecare va lua plata după faptele sale. Oare, pentru ce întîrziem a asculta pe Hristos, Care ne-a chemat la cereasca Lui Împărăție? Oare, nu sîntem treji? Oare, nu sîntem chemați la păzirea Evangheliei, în viața noastră cea obișnuită? Oare, nu vedem cu ochii ziua Domnului cea înfricoșătoare, întru care, cei ce vor sta de-a dreapta Domnului, pentru faptele lor, vor lua Împărăția Cerului, iar, cei ce vor sta de-a stînga, pentru lipsa faptelor bune, vor fi aruncați în gheena focului și în focul cel veșnic? Acolo va fi plîns și scrîșnirea dinților. Însă noi zicem că dorim Împărăția Cerească, dar nu ne îngrijim cu ce s-ar putea să o cîștigăm. Ori nici o durere nu vrem să primim și nici o osteneală nu ne dăm, pentru poruncile lui Dumnezeu, iar răsplata cerească, pentru nevoințe, o socotim ca o închipuire a minții noastre. Pentru că cine, dormind sau stînd, în vremea semănatului,își va umple sînul său de spice, în vremea secerișului? Cine culege via cea nesădită și nelucrată de el? Adică roadele sînt ale cui sînt ostenelile. Cinstirile și cununile sînt ale acelora care au biruit. Cine, oare, va încununa pe cel ce nu s-a luptat cu potrivnicul? Și se cade, nu a cîștiga, ci și a se lupta, după lege, precum a zis Pavel, adică să nu lăsăm ceva din cele poruncite noua, ci să le împlinim, precum ni s-a poruncit. Că fericită este sluga aceea, zice Domnul, pe care, venind stăpînul său, o va găsi făcînd nu precum s-ar întîmpla, ci, precum i s-a poruncit. (Constantin GHERASIM)