Șapte tone dintr-o substanță rară, ținute departe de ochii autorităților

• comisarii Gărzii de Mediu au cerut ajutorul procurorilor și polițiștilor pentru a afla totul despre afacerile cu substanțe chimice a firmei „Contexpan” • Marius Boff, patronul acesteia, spune că substanțele în cauză nu reprezintă nici un pericol și că tranzacția în cauză i-a adus numai pierderi • Boff refuză însă să spună unde are cele șapte tone de substanță

Răbojul Gărzii de Mediu din Bacău cuprinde, pentru anul 2004, nouă plîngeri penale. Opt dintre acestea privesc infracțiuni de natură silvică și, spun comisarii de mediu, sînt destul de neinteresante, în condițiile în care „Poliția are în lucru zeci de astfel de cazuri”. Există însă, un caz care i-a pus serios pe gînduri pe cei de la Garda de Mediu, pentru simplul motiv că este vorba despre tranzacții cu substanțe chimice. Mai exact, cu acid 2,7 antrachinon disulfonic, un produs despre care comisarii de mediu știu extrem de puține lucruri. „Ne-au trebuit vreo două luni ca să găsim pe Internet faptul că acidul respectiv se utilizează pentru reducerea cantităților de sulf din țiței, în special din cel de proveniență arabă, care, din cîte am înțeles, este mai bogat în sulf decît țițeiul extras din alte zone. Pe de altă parte, nimeni nu ne-a confirmat, de exemplu, că, în timp, antrachinonul disulfonic nu se poate transforma într-un deșeu toxic”, a explicat Constantin Luca, consilier în cadrul Gărzii de Mediu.

Povestea acidului antrachinon disulfonic a început în primăvara anului trecut, atunci cînd comisarii de mediu au aflat că la punctul de lucru din comuna Tescani al societății „Silvconstruct” Comănești ar fi depozitate nu mai puțin de 70 de butoaie pline cu substanța în cauză. „Mergînd pe fir, am descoperit că toate cele șapte tone de substanță au fost ridicate de la Tescani, în vara anului trecut, de Marius Boff, administratorul firmei «Contexpan». Acesta ne-a confirmat existența celor 70 de butoaie și, în plus, ne-a prezentat toate documentele de provenineță a mărfii, care, fabricată în Anglia, a fost achiziționată de la o firmă din Vaslui pentru a fi vîndută mai departe. Domnul Boff a refuzat însă, să ne spună unde sînt acum cele 70 de butoaie, ceea ce, din punctul nostru de vedere, ridică anumite semne de întrebare. În plus, Agenția Națională pentru Substanțe și Preparate Chimice Periculoase ne-a comunicat că, în perioada 2002 – 2003, în România nu a fost oficial comercializată, dar nici testată o astfel de substanță. În aceste condiții, am considerat că e bine să ne adresăm organelor abilitate pentru a elucida cazul”, a mai spus Constantin Luca.

De partea cealaltă, Marius Boff, patronul firmei „Contexpan” a „răspuns” printr-un dosar plin de acorduri și avize date de diverse instituții și ministere. Printre ele, un aviz de la „Romcontrol”, instituția abilitată să controleze calitativ și cantitativ mărfurile din import, export, tranzit și protecția consumatorului. Potrivit acestuia, „din punct de vedere teoretic și practic nu există cale de transformare a acidului 2,7 antrachinon disulfonic în acid antranilic sau acetat de antranil, deoarece nu se pot elimina chimic și fizic grupările sulfhidrice”. De altfel, Boff a recunoscut că a încercat să vîndă marfa la Moscova. „În această situație nu-mi permiteam să nu am toate documentele necesare. De altfel, am arătat actele și celor de la Garda de Mediu, dar și celor de la Garda Financiară și Poliție, care au venit în control. Am luat substanța de la o firmă din Vaslui în compensare pentru o datorie mai veche și speram să o vînd ca să-mi scot banii. Din păcate, a fost o afacere mai puțin reușită, butoaiele fiind și acum în stoc”, ne-a declarat patronul de la „Contexpan”. Acesta ne-a arătat singurul butoi cu acid antrachinon disulfonic aflat în depozitul firmei de la Letea Veche pe post de mostră, dar a refuzat categoric să ne dea vreun indiciu despre locul unde s-ar afla celelalte 69 de butoaie. Același lucru i-a determinat pe comisarii Gărzii de Mediu să-și pună întrebări. (Eduard CUCU)