Apicultorii băcăuani îi bîzîie pe guvernanți

Filiala Bacău a Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACAR) a trimis ieri, 28 februarie, o scrisoare deschisă Guvernului, prin care atrag atenția asupra situației în care se află apicultura în țara noastră. „Este o realitate pe care noi am semnalat-o încă de anul trecut – ne-a spus vicepreședintele filialei, Gheorghe Sava. Nimeni n-a mișcat nimic pînă acum. Noi avem, însă, încredere în actuala guvernare și am considerat că este oportun să-i atragem atenția asupra acestui domeniu și a factorilor care îl influențează. De altfel, gestul nostru este expresia zonală a unei acțiuni concertate la nivel național. în alte județe, apicultorii chiar au protestat în fața instituțiilor autorităților statului”.

Filiala ACAR din Bacău numără circa 400 de membri, dar în județ sînt activi aproximativ 1.500 de crescători de albine. „Este o muncă pasionantă, atractivă – a ținut să precizeze Gheorghe Sava. Dar are greutățile ei. Peste acestea vin și altele, create artificial de factori care nu mai țin de noi. Am nominalizat numai trei dintre ei, pentru că au efectele cele mai grele”. Primul îl constituie prețurile foarte scăzute de export pentru produsele apicole românești, ca urmare a invadării pieței europene cu mierea importată din Argentina, Australia, China sau Brazilia. „Aceste țări sînt avantajate de un climat favorabil, care le permite producții mari la prețuri scăzute – spune vicepreședintele filialei ACAR. Un kilogram de miere pentru export, din România, se cumpără cu mai puțini bani decît dai pe o sticlă de Coca-Cola, la un preț care este sub costul de producție al apicultorului”. Saturată cu miere din aceste țări, piața europeană a renunțat la mierea românească, astfel încît exportul a scăzut de la 18.000 de tone în anul 2003, la numai 7.500 de tone anul trecut. Mierea românilor a rămas, astfel, în stoc, și nu a mai refăcut resursele financiare pentru producția anului 2005.

Taxa de drum omoară pofta pentru apicultură

Măsurile fiscale luate de guvernanți îi afectează direct pe crescătorii de albine prin taxa pentru utilizarea drumurilor. „Nu cred că parcurgem cu caravanele noastre 1.000 de kilometri într-un an – spune Gheorghe Sava. Noi ne deplasăm în locurile cu o floră adecvată, lîngă păduri de tei, de salcîm, lîngă plantații specifice. Chiar dacă închiriem un mijloc de tractare, taxa de drum se calculează la numărul de osii și ne obligă să plătim și cîte 16 milioane de lei pe an”. Apicultorii susțin că acest gen de transport, cu pavilioanele sau platformele cu stupi de albine, este unul pur tehnologic și ar trebui tratat ca atare, nu taxat la global, alături de toate celelate mijloace de transport. Transportul familiilor de albine în pastoral se scumpește, însă, și prin prețurile carburanților.

Statul uită de efectele polenizării

Crescătorii de albine ar putea, în aceste condiții, să abandoneze producția de miere pentru valorificarea pe piață și să se mulțumească doar cu consumul personal. Mai mult, diriguitorii statului se pare că au uitat cît de utile sînt albinele – date deseori ca exemple de hărnicie – pentru polenizarea plantelor. Apicultorii spun că producția agricolă este mai mare cu 30 pînă la 80 la sută datorită tocmai acestui fenomen, dar nimeni nu s-a gîndit că el costă și că, evident, ar trebui plătit. „Polenizarea este plătită în țările dezvoltate – spune Gheorghe Sava – pentru că efectele asupra producției agricole sînt chiar mai mari decît asupra producției apicole în sine. Iată de ce acolo principalul venit al apicultorilor este plata pentru polenizare. Noi dorim să fim corect înțeleși, că fără ajutorul statului numărul apicultorilor și al familiilor de albine va scădea”. Românii se utiă, acum, la unguri, care au protestat chiar la Uniunea Europeană și, în acest an, au primit ce li se cuvenea: o compensație pentru pierderile de pe piața invadată de mierea din țările avantajate natural.

Și apicultorii băcăuani arată spre Uniunea Europeană

Intervenția statului în acest domeniu este văzută de apicultorii băcăuani prin acordarea de subvenții de cel puțin 8.000 de lei pe kilometru pentru transportul tehnologic al stupilor în pastoral, prin scutirea de la plata taxei de drum și prin intervenția statului pe lîngă autoritățile europene pentru a se lua măsuri de protecție la importurile din afara Europei. Apicultorii cred că efortul financiar n-ar reprezenta nici 10% din cîștigul economic rezultat prin binefacerile polenizării plantelor. „Am putea, de exemplu, să fim păsuiți cu taxa de drum măcar pentru zilele în care noi nu efectuăm transportul – a conchis Gheorghe Sava. Taxa se încasează global, pentru un an, dar noi nu folosim drumurile decît cîteva săptămîni. Pentru a nu mai vorbi de interesul pe care statul român ar trebui să-l arate și în legătură cu domeniul nostru de activitate, în vederea apropiatei integrări europene, care înseamnă și obligații, dar și protecție”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!