Guvernarea nu-i o joacă!

Ștefan RADU

„Dom’le, nu se mișcă nimic în țara asta…” – îmi spunea, mai ieri, un amic. Și, parcă pentru a-i ține isonul, un coleg a adaugat: „Uită-te ce se întîmplă în Bacău! Ăștia au primit o pălărie prea mare…” Multe argumente ca să-i contrazic n-am prin buzunare. însă nici nu sînt adeptul sentințelor date peste noapte. Cu mentalitatea noastră de eterni perdanți la FNI și Caritas, atacăm tot ce nu dă rezultate în trei zile. Românul investește doar cu gîndul la cîștigul mare și imediat, fără să pună în balanță și eventualele pierderi colaterale. Dacă nu-i rost de un gheșeft ușor, atunci e vai de lume! Așa se face că în mai puțin de două luni entuziasmul celor care aplaudau victoria Alianței DA s-a transformat în furie. Noua guvernare a pierdut aproximativ zece procente din încrederea populației. De aceeași soartă are parte și președintele Băsescu. O asemenea cădere rapidă în sondaje nu s-a înregistrat în nici un alt ciclu electoral. Rezultatul este de-a dreptul surprinzător mai ales că nu s-a petrecut ceva senzațional în perioada analizată. Atunci de ce a devenit atît de antipatic Guvernul Tăriceanu?

La baza actualei administrații a săpat din răsputeri chiar Traian Băsescu. Spuneam încă din decembrie 2004 că președintele nu se va astîmpăra pînă ce nu va declanșa alegerile generale încă înainte de a împlini anul în funcție. Fiecare zi ne demonstrează insistența cu care este urmărită această țintă. Obsedat de necesitatea unor alegeri anticipate încă înainte de a instala prezentul Cabinet, bătrînul lup de mare – cu pleata fluturînd în vînt – a indus neîncredere în echipa de la Palatul Victoria. Cum să fie luați în seama miniștrii tineri și frumoși dacă statutul lor este doar unul temporar, supus „intemperiilor” prezidențiale?! Ce fel de „Guvern al Reformei” poți fi atunci cînd ai un mandat limitat?! Populația a receptat această situație ciudată și a amendat-o în primul sondaj de opinie. Mai lipsește să ceară și Tăriceanu alegeri prezidențiale anticipate pe motiv de corupție imobiliară pentru ca haosul să fie complet…

Bîlbîielile despre care am vorbit și altă dată – impozite inventate peste noapte, acte normative modificate și răsmodificate, deficite imposibil de acoperit – au generat neîncrederea electoratului. Norocul celor de la putere este că principala formațiune de opoziție are probleme interne grave și nu a speculat în totalitate avantajul creat. Ba chiar s-a exprimat în sensul că nu este vremea pentru anticipate în acest an. în mod normal, dacă trendul se păstrează, PSD, peste cinci-șase luni, va cîștiga fără mare efort disputa cu Alianța dacă s-ar accentua impresia de stagnare, iar conflictul cu Președinția ar plictisi pe toată lumea. Un prim semnal va fi rezultatul alegerilor pentru Primăria Capitalei. Amicul care se lamenta că nu merg treburile în țară a fost unul dintre înfocații adversari ai vechii administrații. Acum am descoperit că – de fapt – visa la privilegiile clientelei de-atunci. Pentru mulți mici întreprinzători ideea de afaceri bănoase este asimilată cu accesul la fondurile bugetare. Unii au crezut că dacă pleacă profitorii susținuți de PSD vor prelua ei locul acestora. Cînd aud că nu merge nici o afacere îmi vine să întreb: „Băieți, cine vă interzice să negociați cinstit și să vă puneți în operă ideile?” Dacă astfel de susținători a avut Alianța, atunci mă tem că vin vremuri grele pentru echipa premierului Tăriceanu. Guvernarea nu-i o joacă, mai ales atunci cînd vrei să schimbi cutume.

âmi amintesc de un lider sindical din Bacău care, prin 1999, îmi explica de ce va susține revenirea celor de la PSD la guvernare: „Ăștia și-au făcut interesele, dar ne-au lăsat și pe noi să trăim onorabil…” Strategie pur românească, cu faliment european garantat! încercarea actualei guvernări de a impune reguli fiscale stricte, de a obliga datornicii – mari și mici, deopotrivă – să plătească la Buget exact cît trebuie, limitarea accesului la banii publici, curățarea mediului de afaceri prin sancționarea speculanților și a celor obișnuiți cu nemunca, desființarea pomenilor de la stat, iată doar cîteva din măsurile ce sînt greu de digerat pe meleagurile noastre. A rămas la fel de actuală și astăzi fraza lui Caragiale, spusă de „conul Leonida” într-un moment revoluționar: „Fiecare va primi leafă de la Stat, bașca pensia că e din regimul trecut!”… în caz contrar – nu-i așa? – îi dăm jos și pe ăștia…

Ștefan RADU
t de un gheșeft ușor, atunci e

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!