Consilierul de imagine

Strategiile de imagine ICAN (I)

Ovidiu BUFNILĂ

Trăim într-o lume de imagini. Ne exprimăm și sîntem la rîndul nostru interpretați ca imagini. Mai mult, Universul pare construit pentru a fi văzut. El este, la rigoare, Imaginea Ultimă pe care ființele, în vălurirea lor înspre un sens necesar supraviețuirii lor încearcă înainte de toate să o numească.
Din perspectiva simțurilor, ne confruntăm cu cinci tipuri de imagini generate sau decodificate prin văz, auz, pipăit și miros.
Oricine poate construi idei valoroase pornind din acest unghi de vedere, îmbogățind astfel cunoașterea în aceste nesfîrșite Domenii ale Imaginii despre Lume și despre Ceilalți. Mulți dintre noi sînt convinși că Imaginile sînt fie privite ca oglinzi, fie ca aparențe, fie ca obiecte imaginate.
ICAN spune că Imaginile sînt relații și că, dincolo de geometria euclidiană, Imaginile sînt tocmai esența Lumii în care trăim. Asta ar însemna că un cub nu este doar cub și este cub pentru că așa îl văd eu acum ca fiind un cub.
Ultimele niveluri ale ICAN răspund unor întrebări de genul: dacă Lumea este, într-adevăr, reală este ea construită sau o construim noi? ICAN consideră că liniaritatea este constrîngătoare și că amintirile sînt imagini vălurite de vreme ce noi nu sîntem aceeași de anul trecut, dar putem fi ceilalți de anul viitor.
Deși în viața de toate zilele avem convingerea că trăim într-o anume lume, unică, de fapt descoperim că lumea noastră nu este aceeași cu lumea celorlalți, deși în marile cadre de imagine găsim proprietăți similare pentru lumile infinite care se văluresc în cîmpurile noastre de imagine.
Cîmpurile de imagine sînt construcții care ne ajută să folosim enciclopediile care cuprind termeni, categorii, prejudecăți, amintiri, ipostaze, vise, dorințe, evenimente mici sau mari pe care le sondăm, încercînd să descoperim un sens diriguitor care să motiveze sau să explice într-un fel propriu benefic și practic sau ideatic, dîndu-ne posibilitatea de a înainta în experiența noastră fie imaginară, fie imaginată sau fie ca imagine pe care și-o fac ceilalți despre ființa-noastră-în-întregul-ei. Dacă aceste cîmpuri de imagine există doar în imaginarul nostru sau sînt construcții independente de noi nu este obiectul acestui prim nivel de decodificare ICAN Vom observa însă că pentru ca Lumea noastră să existe într-o formă sau alta noi trebuie să numim această lume în vreun fel sau altul.
Ce este Lumea? Ce înseamnă Ceilalți?
Filozofii au încercat să dea răspunsuri, savanții și scriitorii, oamenii credinței, asemenea. Punîndu-ne astfel de întrebări NUMIM, de fapt, cîmpuri de imagine în care se află LUCRURILE care așteaptă parcă să le numească cineva, să le vadă, să le pună în valoare sau în lumină.
Pentru a atribui SENS imaginilor care ne scaldă din toate direcțiile vălurindu-se în ceea ce numim întreaga-noastră-ființă în acest curs, imaginile primesc diverse coduri care pot fi identificate și decodificate în diverse moduri fie dintr-o perspectivă culturală, fie din alte perspective strict personale nenumărate, stranii sau magice.
Întreaga-noastră-ființă este în acest curs un concept mare, profund, dincolo de necesitățile noastre zilnice, este mai mult decît întregul nostru creier.
Imaginile care se văluresc în toate ipostazele spală necontenit întreaga noastră ființă aceasta însemnînd că, de fapt, imaginile capătă viață și înțeles numai în măsura în care sînt considerate a fi RELAȚII.
Sîntem pentru că sîntem-în-relație-cu-lumea-înconjurătoare, adevărurile noastre despre IMAGINI fiind, de fapt, o chestiune de raport între ceva și altceva. creier.
Imaginile care se văluresc în toate ipostazele spală necontenit întreaga noastră fiin

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!