Scurt pe 2

Aceeași măgărie, dar cu altă pălărie

Domnul Iliescu nu se dezminte. Ca un adevărat politician ce se respectă, domnia-sa vrea să confirme încă o dată cum că omul este un animal politic, întărind astfel spusele unui ilustru filosof antic. Din această postură a animalului politic (zoopilitikon), d-l Iliescu nu ezită să se adreseze semenilor cu apelative ca: „măi animalule” sau, mai recent, „măgari de ziariști”, voind probabil să ne amintească faptul că întreaga noastră viață politică n-ar fi altceva decît o imensă menajerie din care și domnia-sa face parte, fiind ani în șir… „ăl dintîi”!
Așa stînd lucrurile, nu văd de ce atîta supărare pe cei pe care d-l Iliescu i-a făcut măgari și posibil această supărare să se fi datorat faptului că respectivii ziariști ai „Evenimentului Zilei” n-au făcut conexiunea la timp cu principiul aristotelian al Zoopolitikon-ului,așa cum a procedat d-l Iliescu însuși, care, în general, în toată viața domniei-sale a făcut tot felul de conexiuni mai mult sau mai puțin reușite – conexarea cînd la comunism, cînd la capitalism fiind de departe cea mai spectaculoasă. Conexat în ultimul timp la cunoscutul principiu aristotelian amintit, din care pare să facă o obsesie, domnia-sa vrea să demonstreze că este un adevărat zoopolitikon și nu neapărat un zoopoliticos (cu cei din jur), concept pe care marele Aristotel nu l-a inventat și, neinventîndu-l, d-l Iliescu n-avea cum să-l aplice nici în cazul ziariștilor de la Evenimentul Zilei și nici în alte cazuri similare. Sfătuit, probabil, de cei din jur că poate ar fi mai nimerit să-și ceară scuze, d-l Iliescu s-a grăbit să ceară scuze… măgarilor, pe care îi consideră niște animale cumsecade și la locul lor (posibil, pentru că nu se ocupă și ei de politică), drept pentru care n-ar avea nici un rost să le aducă vreo jignire. Nu se știe dacă măgarii au și înțeles scuzele adresate de d-l Iliescu, fiindcă acesta, deși poliglot de felul lui, n-au învățat încă să și ragă, pentru ca astfel să priceapă și asinii noștri mioritici de cîtă atenție și afecțiune (aproape frățească, aș spune) se bucură din partea unui mare și ilustru iubitor de măgari, dar care la viața lui a călărit pe cei mari! Desigur, cumințenia și cumsecădenia patrupedului la care s-a referit ex-președintele constă în faptul că el își poartă supus și resemnat samarul, ceea ce nu este cazul celor din zona zoopolitikonului, care își poartă, nesupuși și revoltați… amarul! Dincolo de toate acestea, principala calitate a măgarului ar fi aceea că în sfera preocupărilor lui nu intră și cea a politicului, fapt care îl face în ochii președintelui întru totul respectabil, față de „măgarii de ziariști”, care deși fac politică, n-o fac nici pe placul și nici la înălțimea pretențiilor d-lui Iliescu.
De unde rezultă că a face politică înseamnă o mare măgărie, că neputînd constitui decît apanajul celor mai mari în ale… zoopoliticii, cum ar fi însuși marele și aristotelianul lider pesedist. Cum s-ar spune: tot politică, dar un pic mai diferit. Adică, aceeași măgărie, dar cu altă pălărie. Cu cea a d-lui Iliescu.
Horia Ioan POPESCUcului, fapt care îl face în ochii președintelui întru totul respectabil, față de „măga

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!