Recurs la istorie

„Corpul și inima țării”…

* Efectele raptului țarist asupra Moldovei neocupate

Raptul teritorial, înfăptuit și consacrat într-un tratat internațional prin pacea de la București, a reprezentat cea de a treia rășluire din trupul Moldovei. Anexiunea rusească a ridicat în picioare întreaga populație a acestui pămînt românesc. Cei care au dat expresie marilor nemulțumiri și strigătelor de revoltă au fost boierii luminați, intelectualii, reprezentați mai ales de clerul ortodox slujitor, ca și de cel catolic. La 26 octombrie 1812 boierii țării au adresat domnului fanariot, Scarlat Callimachi, un memoriu prin care au relatat că fuseseră furate „corpul și inima țării”, hrana animalelor, grînarul moldovenilor, cea mai mare parte a cîmpurilor cultivate cu grîu și orz, iar restul rămas la vestul Prutului era mai degrabă o regiune bună de cultivat cu porumb.
Moldova, prin înjumătățirea înfăptuită în anul 1812, a fost lipsită de șase ținuturi, dintre care cele mai mari erau Orheiul și Lăpușna, urmau apoi Soroca și Hotărnicenii, Codrul și Grecenii, Iașul, din care nu rămăsese nimic la vest de Prut, căci partea estică era cea mai extinsă, mai bogată și mai populată. Urmau apoi Hotinul și Bugeacul. Acesta din urmă fusese rupt din trupul Moldovei în anul 1538, după victoria sultanului asupra lui Petru Rareș. Otomanii au colonizat peste 350 de sălașe tătărești, care au jefuit anual, în modul cel mai barbar, populația Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești. Noua cotropire a depășit jumătate din trupul și populația Moldovei. Memoriul boierilor luminați a subliniat, totodată, necesitatea restabilirii „integrității Moldovei”, teritoriu pe care trăiseră împreună strămoșii lor, fapt ce garanta viitorul strălucit al acestei populații unitare, formate aproape exclusiv din români uniți prin cuget, inimă, simțire, religie, cultură și limbă. în această parte a Moldovei erau cele mai mănoase ogoare, cele mai productive podgorii și livezi, cele mai întinse și hrănitoare moșii și pășuni.
Din partea ocupată a Moldovei anual erau trimiși la Constantinopol: 15.000 de boi, 13.000 de vaci și 5.000 de cai, precum și 120.000 măsuri de grîu. Datele prezentate demonstrează rolul deosebit de important al Moldovei desprinse din trupul patriei comune, sub raportul economic, deoarece cantitățile de cereale, vinuri, fructe, numărul vitelor cornute, al oilor și al cailor era de circa trei ori mai mare decît în restul teritoriului neocupat de către cele două imperii creștine, dar cu mult mai lacome și mai barbare decît cel al otomanilor.
Efectul economic al desprinderii jumătății estice a Moldovei, anexarea ei la imperiul țarist nu putea fi decît unul dezastruos. Populația din partea vestică a Moldovei, care îndurase ocupația, jaful și exploatarea țaristă, a cunoscut o perioadă de înfometare și scumpire a produselor alimentare de bază. Hrănirea populației a fost una precară. Monedele în circulație – piaștrii turcești, au fost foarte rare și scumpe. Criza economică a deveit generală, iar populația, lipsită de orice speranță a îmbunătățirii condițiilor de viață, a înfruntat cu greutăți imense cotropirea rusească a jumătății pămîntului lor strămoșesc.
Doi ani mai tîrziu mitropolitul Veniamin Costache a avut inițiativa întocmirii și prezentării unui memoriu adresat Congresului de la Viena. Mitropolitul patriot a reamintit diplomaților reuniți în Capitala imperiului austriac modul în care fusese răpită partea nordică a Moldovei și anexată de împărații habsburgi statului condus de aceștia. Protestele domnului Grigore Ghica i-au adus sfîrșitul vieții pămîntene. Speranțele marelui mitropolit moldovean au fost spulberate cu rapiditate, deoarece Metternich și țarul Rusiei, unii dintre principalii învingători ai lui Napoleon, se adunaseră aici nu pentru stabilirea dreptății în Europa și recunoașterea drepturilor neamurilor. Scopul reunirii „arbitrilor” Europei era acela al împărțirii prăzii lăsate la dispoziția lor de fostul împărat al francezilor.
Nedreptul tratat de pace, încheiat și semnat la București în cursul zilei de 16 mai 1812 de către reprezentanții Imperiului țarist și ai celui otoman, fără participarea nici unui reprezentant al românilor, precum și fără respectarea oricărei noțiuni de drept istoric și național, nu trebuie considerat decît un abuz îndreptat împotriva poporului român.
Prevederile unui astfel de tratat nu pot fi valabile în zilele noastre, deoarece a fost încheiat între două imperii cotropitoare, ai căror reprezentanți n-au fost împuterniciți de poporul român să-i încalce drepturile istorice într-o manieră atît de grosolană, care a adus numai groaznice suferințe, imense pagube materiale și morale celui mai vechi popor al acestei zone europene.
Creațiile populare au oglindit în modul cel mai corect rolul „de rîu blestemat” al Prutului. !ncrederea în reunificareai pămîntului strămoșesc al Moldovei a fost imaginată de rapsozii populari prin secarea „dintr-o sorbire” a debitului său de apă curgătoare. Această apreciere trebuie să constituie un imbold permanent al conducătorilor României pentru îndeplinirea marii dreptăți istorice.
Prof.dr.Dumitru ZAHARIA asupra lui Petru Rareș. Otomanii au colonizat peste 350 de sălașe tătărești, care au jef

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!