Pur și simplu

Pericolele populismului

Cine mai are naivitatea să creadă că Ion Iliescu s-a ramolit și nu mai are nimic de spus în politică, se înșeală amarnic. Abilitățile sale de prestidigitator al ideilor se dovedesc destul de eficiente și cu priză la publicul imatur politic, cu nostalgia trecutului încă nepotolită. Privite cu atenție, toate ieșirile lui în public îl dovedesc un comunist consecvent, în pofida pretențiilor sale de om al democrației. El militează pentru un soi de comunism cu față umană, chiar dacă acesta și-a dovedit stupiditatea, simultan nătîngă și cinică. Pe fondul inflamării patetice a presei și televiziunilor, produsă de răpirea celor trei jurnaliști, al emoțiilor privind „marea trecere” a Papei Ioan Paul al II-lea, Ion Iliescu a ieșit la rampă, sîmbătă, la Timișoara, cu cîteva declarații șocante, privitoare la legea Lustrației, care cere înlăturarea din structurile de putere și de stat a tuturor demnitarilor comuniști, a activiștilor și colaboratorilor Securității pe o perioadă determinată. începînd cu punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, cu Legea Ticu Dumitrescu și pînă la propunerea noii Legi a Lustrației, spiritele lucide s-au războit zadarnic cu îndărătnicia unui șef de stat niciodată dispus să facă vreo concesie cinstei și adevărului. Aflăm acum, stupefiați, că Ion Iliescu a „lucrat” la numita Proclamație cu deputatul PNȚCD, George Șerban, eliminînd acel punct 8, care „era o măsură discriminatorie ce elimina din viața publică un important segment al populației”. Adică pe foștii opresori ai țării, dacă înțelegem corect această afirmație. Ba mai mult, Ion Iliescu pretinde că Proclamația „avea drept componentă esențială o chemare la separatism – Banatul față de România și de București”. O mistificare grosolană a adevărului, ca să nu zic o minciună sfruntată.
în martie 1990, în primele zile de după redactarea proclamației, aceasta era afișată în original la sediul actual al Prefecturii și al organizației de revoluționari din Timișoara. Personal am studiat cu atenție importantul document. O astfel de prevedere separatistă nu exista. George Șerban nu mai este printre noi să confirme dacă Ion Iliescu a contribuit la formularea Proclamației sau la modificarea ei. Așa că minciuna este neverificabilă.
După ce i-a caracterizat pe ziariști „animale”, apoi „măgari”, domnul Ion Iliescu a hotărît de la sine putere că intelectualitatea română „este de stînga sau deloc”, iar Legea Lustrației este „inadecvată și nedemocratică”. Tot răul ar proveni, după mintea sa, de la 10 -15 persoane care creează „o imagine deformată a intelectualității române. Acest lucru se întîmplă pentru că în vîrful societății civile sînt foarte active niște forțe, altminteri limitate numeric, care dau impresia că societatea civilă ar fi dominată de forțe de dreapta”, a susținut Ion Iliescu una dintre ideile sale foarte dragi și foarte des invocate în ultimul timp. Nu poate exista o dovadă mai clară că Ion Iliescu nu a înțeles nimic (sau n-a vrut să înțeleagă) din evoluția României din ultimii 15 ani. Eu cred că spaima și disperarea îl scot iar în fața lumii cu idei nefericite, pentru că noua Lege a Lustrației ar pune și problema responsabilității foștilor lideri comuniști pentru dezastrul social- economic al țării dinainte de ’89, ca și al mersului greoi al României spre democrație, mers frînat de către eșalonul secund al PCR, susținut cu ardoare de Ion Iliescu. Mai am convingerea că pentru Ion Iliescu aceleași cuvinte (stînga, dreapta, comunism, capitalism, drepturile omului etc) nu au același înțeles ca pentru toată lumea și desemnează alte realități și alte evenimente ce se înscriu într-o altă istorie. De aceea, convingerile sale sînt ireconciliabile cu mersul înainte al lumii, iar disponibilitatea și receptivitatea față de punctele de vedere, altele decît ale lui, par diminuate pînă la anihilare. Nu faptul că discursul său divirgent față de tendința generală este periculos. Pericolul constă în frînarea ideatică a opțiunilor românilor, în credibilitatea ce i se acordă unui fost președinte cu carismă și înclinații populiste incontestabile. Dacă nu s-ar simți tînăr ca la 45 de ani, domnul Ion Iliescu ar trebui, de urgență, să abadoneze viața politică și să liber-cugete asupra imensului rău făcut României prin prestația sa de factură neocomunistă. Pentru că, iată și acum, uită că în timpul mandatului său a agreat aderarea la NATO, dar în aceste zile cere retragerea trupelor noastre din Irak, exact în momentul cînd Traian Băsescu susține implicarea mai serioasă a României în combaterea terorismului. Acest populism este, acum, mai periculos ca oricînd, fie și numai pentru că pozițiile diverselor partide și facțiuni antidemocratice s-au radicalizat îngrijorător, iar lupta împotriva terorismului devine din ce în ce mai complicată. (Vasile PRUTEANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!