Copil considerat drept „bun de restituit”

Un bărbat tînăr, învățător într-un sat uitat de lume, se luptă cu dinții să obțină încuviințarea judecătorilor pentru a-i fi încredințată spre creștere fetița. El spune că soția sa a plecat în Italia de mai bine de trei ani, nu a mai fost niciodată să-și vadă copilul, iar după procesul de divorț a cerut încredințarea fetiței. Potrivit bărbatului, soția sa, de loc dintr-un sat vecin, a crescut la Casa de copii și mai avusese relații de concubinaj cu un bărbat mai în vîrstă. „N-a contat asta, am luat-o de soție și ne-am încropit o căsuță, iar la puțin timp după asta a venit și copilul. în urmă cu trei ani, ea a vrut să plece în Italia. Eu nu am fost de acord, dar ea a profitat de absența mea de acasă într-o zi cînd eram la București să-mi dau licența și bună dusă a fost. Am încercat pe toate căile s-o determin să se întoarcă la mine și la copil, dar nu a fost chip. Mi-a transmis de mai multe ori că și-a găsit deja pe altcineva în Italia și că aș face mai bine s-o uit și să-mi văd de viața mea. Cînd am înțeles că nu-i cale de împăcare am dat divorț de ea și copilul mi-a fost încredințat spre creștere”, spune bărbatul. Anul trecut, în februarie, femeia a înaintat cerere de reîncredințare a minorului, susținînd în fața judecătorilor că s-a întors în țară, că are de gînd să rămînă și că intenționează să-și crească fiica.

Copil trecut pe titlul executoriu drept „bun de restituit”

La cîteva luni de la cererea de revendicare a fețiței, Maria Mocanu a obținut cîștig de cauză și judecătorii i-au încredințat copilul spre creștere. N-a contat nici faptul că de trei ani nu-și mai văzuse copilul pe care l-a părăsit cînd avea doi ani jumătate și l-a crescut tatăl singur. N-a contat nici faptul că deși venea în țară odată la trei luni, nu a venit niciodată să-și vadă copilul. Magistrații au crezut-o pe cuvînt pe femeie și i-au dat fiica spre creștere și educație. De aici încolo începe o poveste halucinantă cu un executor judecătoresc învestit cu decizia de a prelua copilul, denumit „bun de restituit, conform sentinței nr….”, ca să-l încredințeze… buncii, Aneta Balosin. Aceasta, la rîndul ei, fusese împuternicită la notar de mamă să-și ia nepoata și s-o îngrijească în lipsa fiicei. „Eu făcusem recurs la decizia asta. într-o dimineață m-am trezit cu curtea plină de oameni. Erau de la poliție, executorul judecătoresc, fosta mea soacră și alți doi bărbați. în timp ce eu eram în casă cu cei de la poliție și cu executorul și le arătam actele, bărbații aceia au încercat să bage copilul cu forța în mașina cu care veniseră. Atunci fetița a început să urle ca din gură de șarpe și la poartă s-a adunat tot satul și n-au mai putut lua fata. A rămas cu amintiri urîte că tresare noaptea prin somn și plînge că nu vrea să plece de la mine. Și apoi, unde să se ducă? Pentru ea și mamă-sa și bunică-sa sînt niște străine, nu le-a văzut de cînd avea doi ani jumătate, iar acum are cinci ani jumătate. Ce suflet poate avea bunica ei cînd din cei șapte copii pe care îi are, trei sau patru i-a dat la stat? La ce le trebuie copii mici acum?”, spune Vali Mocanu, strîngîndu-și copilul în brațe.

„Vrea bani, pe pensia alimentară”

De cealalată parte, rudele femeii spun că au condiții mai bune de îngrijire a copilului și că tatăl nu vrea decît banii femeii de pensie alimentară. „E gelos, doamnă! El vrea să știe cu cine se iubește fata mea acolo. Se iubește că-i tînără și frumoasă, și nu trebuie să-i dea lui socoteală. Pentru ce vrea fetița? Pentru bani, că doar de asta și-a trimis femeia în Italia. El a dus-o la autocar cînd a plecat. Ei,
n-am dat chiar toți copiii la stat, dar așa era pe vrema lui Ceaușescu, nu aveam bani să-i dau la școală și i-am dus acolo”, spune Aneta Balosin. Vecinii bărbatului spun însă altceva. „Asta nu-i mamă! A plecat de-atîta vreme în Italia și n-a trecut odată să-și vadă copilul deși venea acasă odată la trei luni”, „N-am văzut bărbat mai harnic ca el. Spală și gătește mai ceva ca o femeie”, „A venit soacră-sa cu o mașină de bărbați să ia fetița. Să-i fie rușine, femeie bătrînă, care a venit doar de cîteva ori de cînd e copilul asta să îl vadă”, „Ca mamă ar fi trebuit să se lase omorîtă doar ca să-și vadă copilul”, „N-am mai văzut așa ceva. Copilul ăsta, cînd au venit s-o ia cu poliția de aici, s-a dus și a adus securea și a zis că o taie pe bunică-sa dacă o ia de la tatăl ei. Ce inimă au, Dumnezeule?”, s-au întrebat sătenii adunați iar ca la urs la poarta învățătorului. între timp, fetița, cu două codițe adunate stîngaci deasupra capului de o mînă de bărbat, cea a tatălui ei, s-a ghemuit în brațele părintelui. Nu vrea să vorbească cu străinii și se uită speriată către mașină. O asigurăm că nu vrem s-o luăm cu noi și părăsim curtea cu inima strînsă: grea misie pentru judecătorii care au de înclinat de acum definitiv balanța în favoarea uneia dintre părinți. Pe de o parte, unul cu o situație materială mai bună, dar plecat tot timpul de acasă și nu cu prea multă tragere de inimă către micuță, și pe de altă parte, celălalt părinte cu o situație materială ca de bugetar, dar care își iubește copilul ca pe ochii din cap. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!