Punctul pe i

Mimarea unei iubiri frățești și patetism de operetă

* G.D.S. în varianta moldavă

Centrul Cultural German din Iași (pe cînd unul și la Bacău?) a găzduit, în aceste zile, prima ședință publică a unui „pui de G.D.S.” (Grupul de Dialog Social), la nivel de Moldova istorică (adică Regiunea de Nord-Est a României plus Republica Moldova). Spațiul s-a dovedit prea mic pentru cei circa 70 de participanți (cu o medie de vîrstă de peste 45 de ani și cu o pondere infimă a femeilor, de sub 3%). Și timpul acordat unei ședințe inaugurale cu temă ardentă a fost mult prea mic, astfel încît dialogul nu prea a mai avut loc… Fiind vorba de Moldova istorică, dar și pentru că tema aleasă a fost Basarabia, moderatorul reuniunii a fost istoricul Cătălin Turliuc, iar tematica abordată a fost, de asemenea, de domeniul trecutului (mai mult sau mai puțin îndepărtat). Cum spuneam, dialogul nu a fost unul real, nici ca timp acordat, dar nici ca modalitate de desfășurare. Auditoriul a înghițit multe date și informații sub forma a patru prelegeri, dar am vaga bănuială că nici organizatorii manifestării nu aveau cum să fie mulțumiți de rezultat. Cu sigurantă, un feed-back din public este benefic pentru organizatori, desigur dacă vor să(-și) depășească nivelul de plecare.
Anunțarea din timp a temei, a invitaților reali (unele nume sonore anunțate în presă au strălucit prin lipsă), a subiectelor intervențiilor (de la prezidiu), a duratei totale alocate, a finalității demersului întreprins etc., toate acestea ar fi adus o notă suplimentară de claritate și o reducere a decalajului dintre expectații și rezultate. Desigur, prezența a doi intelectuali basarabeni (Vitalie Ciobanu și M. Chirtoacă) a adus multe informații de la sursă, dar analizele lor, la care s-au adăugat cele ale unui reprezentant al MAE și a președintelui Alianței Pro-Democrația, Cristian Dumitrescu, au abundat în nume de persoane, de partide și de țări, fără însă a fi însoțite de o interpretare a ideilor avansate, interpretare care să vizeze oamenii reali și nu doar fantasme, utopii unioniste sau orgolii de mare cultură ori putere. Cei foarte interesați de analiza politică le știau deja, iar ceilalți le auzeau pentru prima oară și nu le comunicau nimic.
Ipoteza de la care s-a pornit, aceea că în materie de problemă basarabeană toți românii au „un singur gînd, o singură voință: unirea”, și că nivelul de informare și de interes ar fi unul ridicat, este una care nici nu corespunde realității și nici nu are șansa să devină, curînd, realitate. Pe de altă parte, realitățile dramatice de pe ambele maluri ale Prutului, consecințe directe ale unei miopii politice netratate la timp și prost mascate în presupuse formule diplomatice, nu dau semne de schimbare: lipsesc, în continuare, analizele cauzale realiste și abundă, în compensație, nesinceritatea, mimarea unei iubiri frățești negrevate de interese economice și un patetism de operetă și de ocazii festive. Nu i-am bănuit pe comunicatori, fie aceștia de la prezidiu sau din sală (societate), de rele intenții, ci doar de proasta gestionare a realului informațional existent. Amintesc, în context, lipsa totala (întîmplătoare?) a presei din România în chioșcurile din Republica Moldova și a celei de peste Prut în chioșcurile de ziare de la noi, precum și lipsa unor studii serioase, cauzale și urmate de soluții posibile (în plan informațional-educațional în primul rînd). Cui mai ajută astăzi naționalismul orb, lansat ca valoare supremă, și etnocentrismul pan-românesc cu vizibile origini/tangențe legionare și ceaușiste? Cui mai ajută ascunderea adevărului că realitățile din Republica Moldova (ca și de la noi, de altfel) ar fi fost mai apropiate de „normalul” european dacă nu beneficiam masiv de gîndirea revoluționarului de profesie (I.I.) și a structurilor mafiot-comunistoide pe care le-a păstorit în 11 ani de tranziție inversă?
Moderatorul a lansat, spre final, ideea dezbaterii unei triplete ciudate: „statalitate – democrație – naționalism”. Dezechilibrul formulei este evident, iar acceptarea „ism” – ului doar în cazul naționalismului subliniază clar că mizăm, în continuare, pe mijloace desuete, probate deja de istorie ca fiind doar generatoare de conflicte și acoperitoare (cel mult) de interese financiare pe termen scurt. Cu siguranță, dezbateri despre conceptul de națiune, despre pericolele pe care le incumbă naționalismul și etnocentrismul de tip tribal ar fi mai aproape de o nevoie socială reală. Naționalismului moldovenesc i se opune, de la noi, un și mai putred naționalism pan-românesc. Oare astfel vom reuși să ieșim din degradarea economică și socială pe care o experimentăm de peste 15 ani? Actualmente sîntem clar postați pe ultimul loc din Europa (eventual cu alternarea locului penultim, la schimb cu bulgarii), iar nivelul economic al anului 1989 nu a fost atins. încă…
Pentru a conchide, G.D.S. (cel din București sau, mai ales, cel din Iași) ar putea constitui grupări ad-hoc de specialiști sau cunoscători pe teme majore și care să comunice, la anumite intervale, concluziile lor specializate și social asumate. Sper ca substructura moldovenească a G.D.S.-ului să atragă și intelectuali din Bacău, Galați și Suceava. Și o ultimă propunere: o adresă electronică a acestei substructuri, o pagină web, un forum de discuții ar face ca dezbaterile să fie mai bine pregătite, iar consemnările despre evenimentele deja petrecute să fie păstrate pe pagina web.
În rest, la bilanțul anual din aprilie 2006 sper să avem, cît mai mulți dintre noi, cît mai multe motive de satisfacții și un sentiment solid de utilitate ca urmare a diseminării unor structuri democratice la niveluri tot mai apropiate de cei interesați. (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!