O congregație catolică italiană trimisă în misiune pe plaiurile noastre a deschis anul trecut, lîngă municipiul Bacău, un centru privat destinat vîrstei a treia și persoanelor cu handicap. Așezămîntul, de o capacitate în acord cu normele europene, a fost ridicat pe cheltuiala străinilor, și asigură celor cazați condiții de trai la standarde occidentale.
Asociația „Sfînta Față” din Roma a sosit la noi în scopuri misionare încă din 1997. „La început, am construit doar casa în care locuim și biserica, apoi, la recomandarea superiorilor, am demarat lucrările la casa de odihnă, pe care am reușit s-o activăm în septembrie 2004”, a povestit, în limba italiană, șefa celor cîteva surori care administrează unitatea. Deși circumspecte în primă instanță, măicuțele catolice ne-au prezentat în cele din urmă rodul muncii lor din ultimii ani. Lăcașul de cult, frumos împodobit cu vitralii zugrăvind scene biblice, avea așezat la loc de cinste chipul Papei Ioan Paul al II-lea cu o banderolă neagră și o lumînare arzînd fără-ncetare alături. Cît despre casa de odihnă, garsonierele foarte curate și dotate cu mobilier de ultimă oră păreau să aparțină unei unități hoteliere de mai multe stele. „Camerele cu două paturi pot caza circa 60 de persoane, capacitatea fiind deja acoperită în proporție de peste 50 la sută. Cei care ni se adresează ne sprijină din indemnizațiile lor, indiferent de cuantumul acestora. De asemenea, nu are importanță religia asistaților. Cînd un seamăn dă de greu, trebuie să-i sărim cu toții în ajutor”, a mai spus italianca.
Am stat de vorbă și cu cîțiva dintre băcăuanii stabiliți la „Sfînta Față” pentru a vedea cum se simt aici. „Am venit prin noiembrie anul trecut. Nepoata are serviciu și copiii și nu mai aveau posibilitatea să mă țină pe acasă. Parcă am nimerit în paradis”, a comentat bătrîna Roza, în vîrstă de 78 de ani. „Am intrat în casa de odihnă chiar de la deschidere. Deși pensia e foarte mică, am fost primită fără probleme și mi se acordă grija de care am nevoie”, ne-a spus și Maria, de 59 de ani. în hol am întîlnit și persoane cu handicap, aflate în scaune cu rotile, și care păreau mulțumite de traiul asigurat de italieni. Am ascultat și un cîntec de laudă adusă Domnului, interpretat, împreună cu călugărițele, de un cuplu de nanogenari. „Chiar și un preot bolnav a luat la un moment dat hotărîrea să se stabilească la noi”, ne-au mai spus surorile. (Alin LEANCĂ)
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.