S-a întîlnit hoțul cu prostul. La Bacău

Ovidiu PAULIUC

Sechelariu își revine cu foarte multă greutate din eșecul de la alegerile locale, chit că de atunci a trecut aproape un an. Explicabil, însă, dacă ne gîndim că timp de opt ani nu a mișcat nimeni în front, a avut un oraș la degetul mic, iar acum se vede în situația de a da socoteală și în fața procurorilor și de a fi pus la respect de noua administrație, pe care el o consideră, probabil, puerilă și neavenită. Și iată că descoperim, pe zi ce trece, că este un tip ranchiunos, dar asta numai dacă se confirmă zvonurile conform cărora este pus pe șicane grele împotriva Primăriei. Astfel, avem în față două tabere: pe de o parte o administrație locală încă destul de debusolată, aparent interesată mai mult de sforării politice, decît de chestiuni edilitare, iar de cealaltă parte, un Dumitru Sechelariu care mai are doar calitatea de om de afaceri, înconjurat de cîțiva oameni care îi sînt foarte datori în multe privințe și, deci, loiali, cu toții pricepuți peste măsură la chichițe aflate în zona crepusculară a legii. Și asta îi ajută să aibă tupeu, să țină cu dinții ceea ce au obținut în opt ani și să aibă chiar pretenții în continuare.

Bunăoară, problema transportului public local tinde să devină un circ în toată regula, care are la bază tentația miliardelor sub formă de subvenții din banii publici. Circul îl simt însă cel mai bine călătorii, care uneori sînt protagoniștii unor adevărate curse de formula 1, categoria „autobuze”, între mașinile AOTPP și cele ale lui Sechelariu.
Din aceeași telenovelă a șicanelor aflăm, mai nou, că băcăuanii care vor sări de la trambulină în bazinele Ștrandului Letea s-ar putea să nu mai iasă niciodată de acolo. Și asta fiindcă, după cum zice un robinet de acolo, fabrica de hîrtie încă aflată în portofoliul fostului primar nu va mai livra apă pentru scăldat. Nici la ștrand, dar nici la baza sportivă din apropiere.
Și încă una în beneficiul băcăuanilor este chestiunea cu grădinița Letea, unde copiii se bucură din suflet cînd sînt pasați de colo-colo, între gratiile puse de angajații lui Sechelariu și băncile Tribunalului. Se pare, însă, că inima fostului primar s-a mai înmuiat și ar renunța bucuros la grădiniță, dar numai dacă ar primi la schimb un teren. O pasiune mai veche de a sa.

Se spune că fostul primar este în criză financiară, iar un afacerist într-o asemenea situație este imprevizibil și la fel de rău ca fiara pusă la colț. Lui Sechelariu îi merge însă mintea, iar vastele sale cunoștințe despre administrația băcăuană îl ajută să-și mențină măcar capul deasupra apei. Și nici nu îi este prea greu să facă asta, din moment ce mai are și cîțiva oameni plasați în puncte strategice ale puterii, iar ezitările și neputința actualilor edili tind să se cronicizeze. Revenind la Sechelariu (pînă cînd, totuși?), pe lîngă ranchiuna sa am mai observat o capacitate remarcabilă de adaptare de la edil, adică teoretic promotor al intereselor cetățenilor, la om politic, adică un și mai teoretic promotor al acelorași interese, și acum exclusiv la om de afaceri, adică un foarte practic promotor al propriilor interese. Chestiunea este că această din urmă ipostază îl prinde cel mai bine, mai ales că a exercitat-o și cît a fost pe piedestal. Cît despre interesele cetățenilor, să auzim numai de bine., mai ales că a exercitat-o și cît a fost pe piedestal. Cît despre interesele cetățenilor, să auzim numai de

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!