Ăștia și ăia

Ștefan RADU

Efectele politizării excesive a administrației locale și a instituțiilor descentralizate ale statului încep să-și arate colții. Alegerile locale de la București au demonstrat fără tăgadă lehamitea electoratului. Oamenii s-au săturat să mai fie complici la o „morișcă politică” în care interesele de grup și personale primează în fața intereselor generale ale comunității. Pleacă ai lor, vin ai noștri! Acesta pare a fi singurul principiu după care funcționează societatea românească. De vreo patru luni, Executivul se învîrte în jurul cozii pentru a numi secretarii de stat, directorii de departamente guvernamentale, șefii de pe la zecile de agenții naționale (cu ce se ocupa toată puzderia asta de instituții cu nume pompoase?!…) și procesul nu se mai termină. Azi, mîine vin alegerile anticipate și încă nu avem guvern complet!

Debandada se extinde și la nivel local. Nu este zi lăsată de la Dumnezeu să nu se anunțe o nouă demisie pe la vreo instituție. Am discutat cu unii funcționari și am fost surprins de un fapt extrem de periculos: situația incertă a șefilor duce la dispariția autorității. Cum să mai execuți ordinul directorului cînd aștepți ca din moment în moment să vină decizia de destituire?! într-un asemenea context, singurul perdant este cetățeanul care nu mai știe la cine să meargă în audiență pentru a-și rezolva problemele pe care le are cu statul.
înainte de 1990, principalul criteriu după care erau selecționați cei care ocupau și cele mai mărunte funcții (șef de echipă în construcții, magazioner la depozitul central sau administrator de bloc) era apartenența la partidul unic. Regula pare să se fi păstrat: tot carnetul de membru te protejează și astăzi… Numai că la 15 ani de la Revoluție situația s-a complicat. Partidul unic a fost desființat și, împreună cu el, a dispărut și siguranța funcției tehnice. Fiind mai multe partide, fiecare își promovează proprii clienți. Avantajele calității de a fi membru al unei formațiuni sînt efemere și, în final, se transformă în imense belele. Oricît de bun profesionist ai fi, votul electoratului te zvîrle la șapte prăjini de orice funcție. Nu știu dacă obiceiul există și la case mai mari, prin țările unde comunismul nu a îndrăznit să-și facă de cap. Eu cred că fenomenul este unul original ca tot ce au inventat politicienii români în democratica noastră țărișoară. întotdeauna mi-am imaginat că trebuie făcută o distincție fermă între Parlament și administrație (ne referim mai puțin la Guvern, cît mai ales la primării și prefecturi). Educația, siguranța statului, educația, cultura, investițiile nu au culoare politică. Sînt probleme ale întregii societății, ele trebuie rezolvate, iar diferențele vin doar din abordarea strategică a proceselor. La nivel local, ce importanță are dacă șeful de la spații verzi este liberal, socialist sau naționalist? Va crește iarba și vor înflori panseluțele în funcție de doctrina șefului?

Pretendenții la funcția de primar într-o localitate trebuie să fie preocupați de necazurile localnicilor și înainte și după ce a fost ales. La noi, în realitate, lupta politică este dusă pînă în pînzele albe. Cei care au pierdut ciolanul sabotează orice încercare a celor aleși în locul lor de a da contur proiectelor utile urbei. Ca răspuns, cei aleși de curînd atacă pe toate fronturile oamenii opoziției. Spectacolul nu este apreciat de electorat. Cînd va veni vremea votului ne vom trezi cu situații ca în București, acolo unde nici un sfert din populație nu s-a prezentat la urne, iar rezultatul a produs o totală confuzie. Ce credibilitate și autoritate are un primar care a fost ales doar de o zecime dintre cei care au drept de vot? Pe cine reprezintă el? Electoratul este o masă tăcută, dar neiertătoare. Cel puțin la Bacău, vara lui 2004 a reprezentat un moment care încă nu a fost explicat pe de-a-ntregul. Politicienii noștri au trecut foarte ușor peste mesajele transmise lor atunci. Mult prea repede au revenit la năravurile care au generat sancțiunea de atunci. Dacă vor fi alegeri anticipate, să-i ferească Dumnezeu! Puțini dintre ei se vor mai regăsi printre învingători. Nici „ăia”, dar nici „ăștia” nu se vor bucura…tatul a produs o totală confuz

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!