Itinerarii spirituale

„V-am căutat peste tot…”

* Un Papa al tinerilor

Atunci cînd Papa se stingea pe patul de suferință, un mare număr de tineri au venit în Piața Sf. Petru din Roma și s-au unit în rugăciune, într-un gest impresionant de solidaritate. Acest lucru i-a surprins pe mulți. S-a spus, în repetate rînduri, pe canalele de televiziune, că Ioan Paul al II-lea a fost un Papa al tinerilor, că personalitatea sa a avut un impact extraordinar asupra acestei vîrste. Se naște, în mod firesc, întrebarea: cum a reușit să-i cîștige? Era, totuși, o figură aparte, întru nimic asemănătoare cu starurile devenite idoli pentru tînăra generație.
Rădăcinile acestei relații speciale dintre Suveranul Pontif și tineri ar trebui căutate departe în timp, în perioada primilor ani de preoție, cînd părintele Karol Wojtyla a adunat în jurul său un grup de studenți de care s-a apropiat sufletește, oferindu-le în mod constant asistență spirituală. S-a creat o „mică familie”, bazată pe legături profunde de prietenie, o oază de libertate în interiorul unei societăți dominate de o ideologie comunistă, atee. Cu timpul, grupul – numit Srodowisko – Ambientulț – s-a mărit; cei care terminau facultatea se angajau în viața profesională, își întemeiau un cămin și, astfel, în rîndul lor au apărut și tinere familii. Aveau loc, periodic, discuții pe teme legate de spiritualitatea creștină, cu referiri la diversele provocări ale lumii moderne. Multe din subiectele dezbătute vizau familia și viața de cuplu. În anumite momente ale anului părintele Wojtyla le ținea acestor tineri zile de reculegere, iar în vacanțe plecau în excursii. Căuta să le fie aproape în orice situație. De aceea, în dimineața zilelor în care aveau examene celebra Liturghia împreună cu ei, iar după examen, seara, se alătura tinerilor care sărbătoreau evenimentul prin improvizarea unei mici petreceri. Dacă papii anteriori, vorbind despre experiențele care au marcat formarea lor ca tineri preoți, aminteau de obicei de perioada studiilor de la Academia din Roma, Ioan Paul al II-lea avea să sublinieze, pentru sine, importanța acestui grup („Srodowisko al meu”). Odată, în avion, fiind întrebat despre condițiile omenești ale vieții sale de Papa, a răspuns: „Îmi lipsește mai ales contactul cu tinerii”.
Cînd cardinalul Wojtyla a devenit Papa, la 22 octombrie 1978, în aceeași zi s-a adresat tinerilor adunați în Piața Sf. Petru cu aceste cuvinte: „Voi sunteți viitorul lumii, speranța Bisericii! Voi sunteți speranța mea.”. După doar cîteva săptămîni a început să viziteze parohiile Romei, dorind ca în fiecare să aibă loc și o întîlnire cu tinerii, ceea ce mai tîrziu va ajunge o obișnuință în toate călătoriile sale din afara Italiei. Mulțimi de tineri au fost atrase, în mod uimitor, de prezența Papei, chiar și în țări în care nimeni nu-și închipuia că mai există tineri dispuși să recunoască în public că sînt credincioși. Așa i-a venit Sfântului Părinte ideea să „inventeze” Ziua Mondială a Tinerilor, invitîndu-i într-un anumit loc, de fiecare dată altul: Buenos Aires în 1987, Santiago de Compostela în 1989, Czestochowa în 1991, Denver în 1993, Manila în 1995, Paris în 1997, Roma în 2000. Mobilizarea participanților a crescut de-a lungul acestor întîlniri așteptate cu entuziasm.
Tinerii au fost fascinați de încrederea pe care Papa a investit-o în ei. Gesturile pline de tandrețe, privirea caldă, chipul iradiind bunătate și blîndețe au cuprins imediat inimile. De multe ori Papa a sărutat tinerii pe frunte, părintește, și i-a dezmierdat atingîndu-le obrajii într-un gest de mîngîiere. Unul din factorii de atracție a fost și preferința lui Ioan Paul al II-lea pentru un mesaj radical, în spiritul Evangheliei, ceea ce, în mod paradoxal, le-a plăcut tinerilor. Deopotrivă blînd și ferm, Papa i-a întîmpinat întotdeauna cu un cuceritor limbaj al iubirii, sincer și direct.
Gîndindu-mă la faptul că a ignorat pînă la sfîrșit suferințele și boala, mistuit de dorința de a se dărui misiunii sale, simt că ceea ce Evanghelistul Ioan spune despre Iisus, atunci cînd despărțirea de apostoli e aproape, i se potrivește în mod deplin și Sfântului Părinte: „Iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit pînă la sfîrșit.”(In 13,1). Probabil că acesta e secretul Papei Ioan Paul al II-lea. Ca un adevărat misionar al tinerilor, a cutreierat întreaga lume pentru a-i întîlni pe aceia care i-au fost dintotdeauna cei mai dragi prieteni. Ultimele cuvinte adresate tinerilor, înainte de a merge în casa Tatălui, au pecetluit definitiv această legătură de suflet: „V-am căutat peste tot și acum voi sunteți alături de mine… Vă mulțumesc!”. (Cornelia FARCAȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!