Să fie oare și Dumnezeu în vacanță?

în termeni doctrinari, întrebarea ar fi pe de o parte aberantă, dar și hilară. Nu vom trata acest subiect teologic sau filozofic, căci nu sîntem „atestați” să o facem, ci vom privi problema din unghiul adolescentului, momentan în vacanță.
Poate vă întrebați de ce facem mereu referire la vacanță. Un bun motiv ar fi pentru că adolescentul se simte mai liber în această perioadă, are mai puține îndatoriri și mai mult timp liber de petrecut cu prietenii. Bine, vă veți spune, dar ce legătură are Dumnezeu cu toate acestea? Ne vom referi, mai exact, la biserică. Odată cu venirea vacanței s-a micșorat și numărul tinerilor aflați în „tranzit” pe la biserică. Acest fenomen ar putea avea mai multe explicații. Fie odată cu vremea bună și vacanța, tinerii au migrat duminica spre parc sau, cum spun unii, în vacanță te poți ruga mai puțin, căci nu mai intervin notele sau lucrările de control. În ultimul caz, totul ar părea o înțelegere cu providența: ei se duc pe la biserică, iar „partea cerească” se angajează să vegheze la notele respectivului. În acest caz, lucrurile par a fi îngrijorătoare, căci orele de rugăciune nu trebuie văzute ca pe o obligație sau doar un lung șir de cereri.
Am putea încerca să răspundem la o întrebare, mai veche ce-i drept, legată de relația dintre providență și tineri: de ce se îndepărtează tinerii din ce în ce mai mult de biserică?! Nu se poate da vina pe educație, căci familia îi sfătuiește pe tineri să meargă la biserică, iar numărul orelor de religie a rămas nemodificat. Ar trebui să ne oprim poate și la literatură, căci este recunoscut că aceasta are o influență majoră în formarea personalității tînărului. Ori, cine a citit „Antichristul” de Nietzsche ar fi putut fi influențat într-o direcție nu tocmai bună. Totul depinde însă și de puterea fiecăruia de a se detașa de ceea ce se cheamă literatură. Am trecut, desigur, de vremea Inchiziției, unde cărțile anticlericale erau trecute la „Index”, însă după ce citim o carte cu conținut filozofic am putea să ne întrebăm măcar, dacă ne asimilăm principiului respectiv. Dacă mergem sau nu la biserică este alegerea noastră, la fel este și dacă credem sau nu în Dumnezeu. însă aceste decizii ar trebui să le luăm pe cont propriu și nu influențați de vreun „prieten” căruia i se pare „uncool” să mai crezi într-un Dumnezeu atît de bătrîn. Este interesant să fii anticurent și să ai un stil al tău, însă trebuie luat în seamă și faptul că Dumnezeu nu e o modă. Ceea ce vă pot spune este că Dumnezeu nu are niciodată vacanță și că e acolo sus … Și poate, cin știe, citește acest articol și rîde de ideile noastre. Să ne rugăm totuși să ne mai inspire, chiar dacă am luat vacanță de la școală!! (Silvia URSU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!