Istorii cu zîmbete

Un corsar băcăuan

– Atacați!, tună corsarul Jean Bart. Corsarii francezi debarcară și cît ai clipi puseră stăpînire pe portul englez Newcastle. „Am jefuit tot ce puteam jefui” și am revenit în Franța, se lăuda corsarul. Tot el, într-un an de foamete în Franța (1694), reușește să se strecoare cu abilitate printre necruțătoarele corăbii engleze și să aducă un mare convoi cu alimente. Regele Soare îl numește, în 1697, comandant de escadră. Bart răspunde. „De data aceasta ați făcut ce se cuvenea, Sire!”
Faima și popularitatea acestui corsar francez l-au impresionat și pe un băcăuan – Eugeniu P. Botez, născut la 26 ianuarie 1874 la Schitul Frumoasa, comuna Balcani (după un studiu efectuat de învățătorii Mihai Gherguță și Nicolae Mitrofan), ca fiu al generalului Panait Botez, erou la 1877. Și-a luat pseudonimul literar „Jean Bart”. De mic este atras de mare, de corăbii. Urmează cariera militară, ajungînd pînă la gradul de comandor. A servit cu credință, o vreme, pe vestitul bric „Mircea”, pe nave fluviale, dar a făcut parte și din Comisia Europeană a Dunării. A murit în 1936, în timp ce îndeplinea funcția de inspector general în „Ministerul Sănătății”. A colaborat cu succes la „Viața românească”. A scris „Jurnalul de bord” (1901), „Datorii uitate” (1916), „Peste ocean” (1926) și „Schițe marine din lumea porturilor” (1928), lucrări care abordează „aspecte din viața marinarilor și din lumea porturilor”. Dar, romanul care l-a consacrat definitiv ca prozator este „Europolis” (1933), „…inspirat din viața de altădată a portului Sulina”.
Puțini știu că Jean Bart, cu puțin timp înainte de a trece în lumea umbrelor, a început să redacteze un jurnal „cu însemnări lapidare asupra cărora scriitorul nu a mai revenit”, scris doar cu creionul și aflat în posesia lui E. Crăciunoiu. Ce cuprinde? Sînt mai ales date privind perioada 1882-1929, cu o „întrerupere bruscă 1929-1930”, ale unor evenimente marcante, dar și asupra îndrăgitei sale nave, bricul „Mircea”. Iată cîteva note: „în 1895, comandorul Coandă Ion. La 29 martie pleacă cu „Elisabeta” spre Kiel. Din dorința sultanului Turciei o să navigheze separat în apele turcești, la interval de 8 zile. La 21 iulie „Mircea” e la Brest. La întoarcere o echipă de români marinari se disting prin ajutorul dat la stingerea unui incendiu în oraș”. La 5 septembrie sosit în Constanța. La 15 septembrie Regele Carol, cu ocazia inaugurării podului de la Cernavodă vizitează pe „Mircea”. „La 21 iunie 1905, vizita neașteptată a lui Potemkin, care pleacă reapărînd la 24 iunie, cînd se predă românilor”.
Despre el, George Călinescu avea să scrie: „Adevărata originalitate a ușoarelor însemnări din „Jurnalul de bord” al lui Jean Bart este de a divulga într-o operă literară terminologia marinărească cu acea savuroasă erudiție ce amintește „Nautica” lui Boldi…”
Jean Bart rămîne Corsarul băcăuan, căruia ar trebui să-i acordăm mai multă atenție. Ați auzit la Bacău de vreo școală „Jean Bart”? Sau, măcar, de vreo străduță…?

Eugen ȘENDREARegele Carol, cu ocazia inaugurării podului d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!