Vremuri de bejenie

Bucătăria de campanie, salvarea a mii de sinistrați
• bucătăria a fost amenajată într-o casă praznicală n mîncarea este făcută de trei bucătari militari n ei sînt ajutați de femeile din Comănești, care fac de serviciu cu rîndul n alte zeci de voluntari împart de patru săptămîni mîncare rece

De aproape o lună, de cînd Comăneștiul a fost lovit de inundații, sute de militari și sinistrați mănîncă la o bucătărie de campanie donată de Crucea Roșie. Bucătăria a fost instalată în curtea bisericii din Lăloaia și de atunci zeci de femei din parohie vin zilnic să ajute la gătit mîncarea celor cîteva sute de oameni care iau masa acolo. O contribuție deosebită la reușita acestei operațiuni au avut-o, pe lîngă autoritățile locale care au contribuit cu tot ce este necesar pentru pregătirea mesei, și cei doi preoți ai bisericii, Sorin Ungureanu și Georgel Lungu, care le-au cerut enoriașelor să se ducă zilnic să ajute.
Cei doi preoți, împreună cu conducerea primăriei din Comănești, au decis ca bucătăria de campanie să fie instalată chiar în curtea bisericii în fața casei praznicale care este dotată cu veselă dar și vase mari pentru gătit. Mîncarea este pregătită de trei bucătari militari, niște puștani despre care dacă n-ai ști că sînt militari ai crede că s-au rătăcit printre oalele cu mîncare de trei, patru ori mai mari decît ei. Ajutoarele lor, o mînă de femei gureșe, toate trecute de 50 de ani care vin și muncesc voluntar cîte o zi întreagă pentru cei care au venit din alte părți să le ajute pe sinistrați. Și fochistul, Florentin Aparaschivei, tot voluntar și el, cel care bijuterește bucătăria de campanie, o mașinărie alimentată dintr-un rezervor de 50 de litri de motorină, cu trei cazane încorporate în care se pregătește masa caldă. „Cînd au adus bucătăria, cei de la Crucea Roșie n-au adus și personalul care s-o deservească. Eu eram pe aici prin curte, la mormîntul unei rude, și cînd am auzit care-i baiul, m-am oferit, că în ’77, cînd am făcut armata, tot la o bucătărie de asta de campanie am nimerit”, ne-a spus Aparaschivei, mînuind o tijă în rezervorul cu motorină ca să dea mai multă presiune la foc. Toate alimentele din care se pregătește mîncare sînt fie cumpărate de primărie, fie provin din donații.

„Ne-a zis părintele să ne înscriem”

Pe hol, cîteva femei curăță zarzavatul ca la nuntă. Pentru cele cîteva sute de guri care așteaptă masa caldă nu-i de ici, de colo să tai ceapa, morcovul, verdețurile sau să cureți cartofii. âși aranjează, cochete, baticurile cînd văd aparatul de fotografiat și întreabă dacă e de bine. Le asigur că da, apoi intru în vorbă cu ele. Femeile spun că se rînduiesc zilnic la bucătărie, „că-i rușine față de oamenii ăștia care-au venit de departe să ne ajute pe noi, și să nu mănînce nici un borș cald. Muncesc săracii militari la cărat lutul, de iese untul din ei. Seara, cînd vin la masă, aproape că nu mai pot duce lingura cu mîncare la gură de oboseală”, spune Adriana Dămian.
Le-a îndemnat preotul în biserică și cei de la primărie au dat zvon că au nevoie de ajutor, așa că s-au mobilizat și vin cîte șase, șapte pe zi la treabă. „Noi facem munca necalificată, ce ne spune șeful. Spălăm vasele, curățăm zarzavatul, cartofii, fasolea, orezul”, spune una dintre femei, cu un zîmbet în colțul gurii, arătînd către unul dintre puștanii bucătari. Le întreb dacă îl ascultă pe copilul acela, dacă el poate să aibă mai multă experiență decît ele în ale gătitului, iar femeile recunosc cu jumătate de gură că și dacă nu are destulă experiență, are „grad”. Bucătarul este un soldat, militar în termen la o unitate din Fălticeni, și le tratează pe ajutoarele sale improvizate cu îngăduința cu care și-ar trata propria mamă. „Vin și ajută, că dacă n-ar fi ele nu ne-am putea descurca. Să le vedeți dimineața cum vin cu verdeață de prin grădină sau cu borș din putinele lor! Poate că ăsta-i și motivul pentru care nu am avut pînă acum nici o reclamație la mîncare. Avem același meniu și pentru sinistrați, și pentru militari”, spune soldatul Dumitru Bogdan Enache, cel indicat de femei drept bucătar șef, în timp ce învîrte într-o oală imensă în care se pregătea piure de cartofi. La o altă masă, un alt bucătar frămînta de zor într-un lighean carnea pentru pîrjoale. Mai erau doar două ore pînă venea prima tranșă la masă și începeau să se precipite.

Alte sute de sinistrați mănîncă hrană rece

între timp orașul este străbătut de alte cîteva zeci de voluntari, tineri care au cărat la conserve și pateuri pentru sinstrați cît să le ajungă pe zece vieți. La primărie s-a întocmit o listă cu cele cîteva sute de sinistrați rămași fără nici un adăpost deasupra capului și fiecare a primit un fel de bon. Pe baza acestora, sinistrații primesc alimente cel puțin o dată la două zile. Zahăr, orez, ulei, făină, conserve de tot soiul, și semipreparate. „Am văzut munți de pateuri de cînd au început inundațiile. Și cînd dorm, dacă visez ceva, atunci visez pateuri. Dar trebuie să ne ajutăm între noi în primul rînd, înainte de a aștepta de la alții. Trebuie să arătăm în felul acesta nu numai ce este urît în noi, ci și ce este frumos”, spune Emilia Mitrofan, o fetișcană ageră, care m-a însoțit peste tot prin oraș și despre care am aflat mai tîrziu că nu este nici pe departe angajată a primăriei, așa cum am avut impresia, ci este voluntară. Stăpînă, pe ea mă duce la magazia de alimente improvizată în Casa căsătoriilor și-mi arată muntele de pîine care trebuie împărțit pînă seara. Cei care primesc hrană rece sau semipreparate sînt mult mai numeroși decît cei care iau masa la bucătăria de campanie, așa că toată ziua sînt prin oraș pe la punctele de distribuție. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!