Scurt pe 2

Mafia cea de toate zilele

Cu ani în urmă, cam pe cînd emana niscai miasme pe jumătate exotice, pe jumătate cosmopolite, iar Coca-Cola constituia pentru românul de rînd o adevărată întruchipare a…visului de aur al omenirii, în flagrantă contradicție cu tezele marxiste, ei bine, pe vremea aceea cuvîntul mafia ne strecura oarece frisoane pe șira spinării, cunoscută fiindu-ne doar prin intermediul unor parcimonioase relatări de presă (considerată, probabil, ca fiind contagioasă) sau a unor producții cinematografice scăpate prin cine știe ce miracol de draconica cenzură comunistă. Mafia – ei, da, era ceva enigmatic și cutremurător, deopotrivă cu a fi abject, repulsiv și înfricoșător, căci este absolut dificil în a defini într-un singur cuvînt ceea ce se putea înțelege prin crima organizată. Asta, pînă a devenit o prezență palpabilă în existența noastră de zi cu zi, chiar dacă nu la proporțiile și caracteristicile structurilor mafiote occidentale, sau – mai nou – ale celor est-europene. Asta, poate pentru că noi, românii, avem un înăscut simț al parodicului, al pastișei ieftine, al contrafacerii, într-un anumit fel, s-ar spune, cu efecte benefice, căci niciodată la noi negrul nu e întotdeauna negru, ci mai mereu, gri… Cu alte cuvinte, nu avem o Mafie atît de criminală și atot-puternică, așa cum există în alte locuri ale planetei, dar la fel de hrăpăreață, amorală și lipsită de scrupule, dacă nu mai abitir în această privință. De fapt, e vorba mai curînd de un conglomerat de megapungășii și megagăinării structurat pe o încrengătură de interese manifestate la o scară mai mare sau mai redusă, fără ierarhii strict și sever conturate, avînd – de obicei – în vîrful acestui sistem hibrid un „politician” neaoș în stare să obțină diverse facilități în favoarea sistemului (ba chiar să-l optimizeze) în schimbul căruia, printr-un sistem de cotizare unanim acceptat, să obțină importante sume de bani. Fără un astfel de potentat (sau mai mulți), cu o importantă putere de decizie politică în sfera economicului, această mafie, chiar găinărească în esența ei, n-ar rezista.
Unii definesc acest sistem mafiotic tipic dâmbovițean, cu formulări pline de blîndețe, gen: grup de interese, sistem clientelar etc., cînd în realitate este vorba despre o mafie în toată puterea cuvîntului (chiar dacă cu specificul ei mioritic), căci a acționa prin toate mijloacele politice, economice, sociale, juridice în favoarea unui grup de indivizi, defavorizînd prin aceste decizii și acțiuni restul populației unei țări, înseamnă Mafie în cel mai pur înțeles al cuvîntului.
Cele mai cunoscute organizații mafiote ale lumii nu au alt scop, chiar dacă mijloacele prin care tind să-și împlinească aceste „deziderate” abjecte sînt mai violente, mai radicale și mai puțin dispuse spre negocieri subterane, ca în cazul mafiilor carpatine. Elementul determinant al oricărei mafii, indiferent de caracteristicile și particularitățile care o definesc este, de departe, corupția la nivel înalt. Prin asta se și diferențiază de tîlhărie, de haiducie, piraterie etc., și care în brutalitatea și primitivismul lor se pot lipsi de „strategicul” („strategii”) cu mare influență politică, juridică etc. care de fiecare dată se află în fruntea sistemului mafiot. Din această perspectivă se spune că originala mafie lipsită de „capi” și sinistre figuri legendare (ca în cazul atîtor mafii occidentale și nord-americane, care au făcut istorie la vremea lor), ar putea marca și niscai particularități evidențiate la modul cotidian printr-o largă diversificare pe domenii de activitate, ceea ce pare a-i conferi și o ușoară nuanță comică. întîlnim, astfel: mafia petrolului, a lemnului, a tutunului, a cerealelor, a alcoolului, a piețelor etc. Țintind spre o excesivă specializare spre diverse tipuri de articole și produse, n-ar fi exclus ca după un anumit timp să dispunem de cea mai atomizată mafie din lume: mafia biscuiților, a napolitanelor, a lamelor de ras, a brichetelor, a pălăriilor de paie, a lampadarelor cu abajur portocaliu, a pantofilor cu toc înalt, a cerceilor pentru burice etc. Pînă la a ajunge la o asemenea excesivă diversificare poate apărea și o mafie a „prafului de purici” cu care să se autodistrugă. Doamne-ajută!

Horia Ioan POPESCU de departe, corupția la nivel înalt. Prin asta se și diferențiază de tîlhărie, de haiducie

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!