George Bush cere justiției să-i facă dreptate unei băcăuance

Titulaturile instituțiilor oficiale ale căror denumiri le folosește par în regulă. Femeia a făcut reclamație pe la toate organismele posibile, inclusiv la Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, prin care cere ca organele statului să-i ateste această calitate. într-o reclamație destul de încîlcită, specifică persoanelor cu prea multe păsărele sub cușmă, ea cere justiției să oblige Securitatea să-i permită studierea propriului dosar, despre care este convinsă că este consistent și pe baza căruia i se pot acorda unele drepturi care să-i „facă veața mai ușoară”.
Mai mult decît atît, femeia, este atît de convinsă că dîrzenia sa de luptător în rezistență a fost atît de acerbă, încît a ajuns să fie cunoscută de George W. Bush. „Să nu mă considerați că sunt o femeie de nimica, cred că în dosarul meu este trecut și cum a Venit și Președintele Americii, Gherge Buș cu dosaru meu, pe care justiția țări noastre nu-l poate judeca cinstit”, spune femeia în reclamația sa, adresată conducătorilor instanțelor băcăuane, declarație din care am reprodus mot-a-mot. Una peste alta, femeia reclamă că, de trei termene, se tot prezintă la judecată și îi tot dispar de la dosar actele, pentru care ea face copii peste copii, și care îi pot atesta activitatea anticomunistă. Cert este că, indiferent de ineditul reclamațiilor care ajung pe masa judecătorilor, aceștia sînt nevoiți să le dea curs, iar, în prezent, unul dintre magistrații oropsiți de calculatorul care i-a repartizat dosarul trebuie acum să-l treacă prin toate furcile caudine impuse de proceduri pînă la decizia finală.

Versuri și somații

O altă depeșă, care a făcut ceva valuri printre judecători, este cea a unui oneștean, care a trimis un fel de reclamație-declamație, în versuri, pe adresa judecătorilor băcăuani. „Cînd destinul crud ne cere,/ Să murim cu legea-n mînă,/ Doamne, dă-mi te rog putere,/ Să rezist măcar o lună…..”, își începe nedescoperitul poet misiva către magistrați. Pînă la urmă, în scrisoarea sa nu reclamă pe nimeni anume, ba chiar face apologia părinților care se sacrifică pentru copii, încheind cu un fel de testament religios, prin care își declamă credința în Dumnezeu. „Să plutesc pe mări, departe,/ Și ușor ca un tăciune,/ Că eu cred în Sfînta Carte,/ în Hristos și Rugăciune”, spune poetul care se semnează cu un nume de localitate și unul de mare familie boierească.
Ultima trăsnaie de acest fel este chiar recentă și a fost trimisă pe adresa Curții de Apel Bacău prin care Daniel Morar, șeful Departamentului Național Anticorupție (DNA), este somat, pur și simplu, de un băcăuan să vină personal în Bacău și să ia de gît marii corupți. „V-am văzut aseară la televizor, cum ați prins niște demnitari cu acte grave de corupție și trebuie să veniți și la noi în județ, să vedeți cît de multe acte de corupție gravă la nivel înalt sînt nedescoperite”, îi spune reclamantul lui Daniel Morar, într-o depeșă remisă pe adresa Curții de Apel Bacău. Este greu de crezut că șeful DNA va da curs invitației atît de insistente a reclamantului, în primul rînd pentru că aceasta a fost greșit „adrisată”. Deși, cine știe?, respectînd rigorile procedurale, nu este exclus ca funcționarii instanței să remită misiva „adrisantului” adevărat. Iar acesta, conform legii, să-i dea un răspuns în 30 de zile de la înregistrare. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!