Moara Calmanovici din Bacău a fost scoasă din patrimoniul istoric

Ministerul Culturii a dat publicității ordinul prin care Moara Calmanovici și fiii din Bacău a fost declasată din Lista monumentelor istorice. Ordinul a fost semnat la jumătatea lunii decembrie a anului trecut și a fost publicat în Monitorul Oficial din 4 ianuarie 2006, care a apărut pe piață în această săptămînă. Moara, care este unul dintre activele societății Pambac Bacău, se mai află încă în picioare, dar tot de la sfîrșitul anului trecut complexul de clădiri în care se afla și care mai cuprindea clădiri construite înainte de 1970 a fost pus la pămînt de pirotehnicieni. Moara veche încă mai poate fi văzută, însă în locul ei se pare că va fi construit curînd un mare complex comercial, la temeliile căruia constructorii lucrează deja.
Moara Calmanovici și Fiii era trecută la numărul 149 pe lista monumentelor istorice din județul Bacău (pe care figurează 368 de monumente), înregistrată pe strada Scheia la numărul 14, astăzi strada Nicu Enea nr. 1. Conform listei, moara a fost construită în anul 1904. în lista evreilor care au participat la acte de comerț în România, întocmită de comunitatea evreiască din țara noastră, apar un Leiba Calmanovici, care în 1948 figura cu o diligență de înmatriculare a unei astfel de activități, pentru o moară. Vechea moară, cu alură de castel medieval și cu turnul înalt, a fost ani întregi un punct de reper al Bacăului. Pe lîngă ea trecea chiar vadul Bistriței. Peisajul inițial a fost modificat, cu timpul, astfel încît Max Solomon, un evreu nonagenar, băcăuan în copilărie, nu l-a mai recunoscut după ce a revenit aici, după ani mulți. „Și Bacăul – scrie Solomon în povestirea sa „Serata” -, Bacăul, unde, “într-o mahala, s-a întîmplat o mare dandana”, n-ai mai cunoaște nimic din Strada Mare, strada Leca, Bacău-Piatra, Gîrla Morii, plaja “La trei”. Am vizitat România acum un an, invitat de un “atașat comercial” al guvernului comunist, care încerca să împingă vinuri românești pe piața americană. Gîrla Morii, pe care o știam adîncă, cu malurile tăiate regulat, formînd un canal între stăvilarul de pe Bistrița și moara cea mare, nu mai era decît un fir de apă. Mi-aduc aminte din copilărie că am asistat neputincios la înecarea și moartea unui coleg de școală primară, care se încumetase să încerce să intre aproape de mal și a lunecat spre mijlocul adînc al gîrlei”. Despre unul dintre fiii lui Leiba Calmanovici, Jean Calmanovici, scrie tot Max Solomon, în cartea sa „La 90” (Editura Liternet): „Plecase din România, în vremea cînd legionarii participau la guvernare cu Antonescu. Fiu al unui proprietar de moară, avea bani în Elveția și cu acești bani a cumpărat o fabrică de textile în Venezuela. Pe Jean l-a ucis un atac de inimă în preajma vîrstei de 70 de ani”. Moara ar împlini, în acest an, 102 ani, dar clădirea ei este dezafectată de aproape 20 de ani. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!