Conspirația greșiților

Un alt fel de manifest

Ovidiu TUDORAN

Am constatat cu surprindere că umilele mele considerații privind originea lipsei de speranță la români, fie ei și băcăuani, scoase la tipar tocmai în preajma graniței dintre ani, au generat două tipuri de comentarii și o propunere (decentă).
Prietenii mi-au mărturisit că au cunoscut chiar comatoși mai optimiști decît mine (vezi cazul Ariel Sharon), iar cea mai mare parte dintre dușmani m-au felicitat, lipindu-și rînjete constipate pe fețele ipocrite. Restul s-au mărginit la deja banalele SMS-uri, intuind, probabil, cît mă oripilează tipul acesta de Komunikare. Apropo, cîți dintre voi, cei ajunși la maturitate, vă înnebuniți după mesaje pe mobil? Aștept răspunsul mai ales de la femeile de peste 40 de ani, pe care am început să le apreciez pe măsură ce înaintez în vîrstă. Recent, am citit că ele nu te întreabă la ce te gîndești în miez de noapte, pentru că pur și simplu nu le pasă. Fac numai ceea ce doresc, se lamentează foarte puțin, sînt demne și generoase cu laudele nemeritate la adresa bărbaților, oricît de ticaloși ar fi ei, sînt sexi și inteligente și, mai ales, uluitor de înțelepte în relatia cu majoritatea purtătorilor de creier la prohab, tentați să-și gudure burtica pe lîngă june a căror fuste cu buget redus le întunecă și ultimile sclipiri raționale ale cheliilor lucioase.
Vă spuneam că am primit și o propunere neașteptată, aceea de a oferi periodic tiparului elucubrațiile minții mele defecte. Aceasta nu face decît să-mi confirme bănuielile privind amploarea defectologiei individuale la români. Un greșit în plus mai lipsea! Se pot pune chiar bazele unei asociații cu filiale în toată țara, la concurență cu nou – înființata asociație a tîmpiților. Pe cînd o alianță?
Curios este că, într-o lume în care prințesa niponă Masako abia iese timid la lumina zilei, după trei ani de depresie, iar soldații britanici din Irak își scot la mezat medaliile, noi sîntem considerați gresiți! Care noi? Exemplele sînt nenumărate:
ziariștii, care în loc să-și augmenteze veniturile, pozițiile ierarhice sau concediile prin șantaj (ca alți colegi, puțini, e drept) preferă implicarea onestă în cauze din start pierdute, alegîndu-se cu o pîine modestă drept garnitură la o conștiință curată;
multimea profesorilor ponosiți, mereu amăgiți și desconsiderați, care încă mai au puterea de a-și educa elevii;
personalul medical, zilnic jignit și agresat, care mai găsește încă resurse pentru a trata și încuraja pacienții;
anonimii funcționari publici, permanent umiliți și politizați fortat, care descurcă ițele eternelor bîlbîieli guvernamentale și care încă mai pot zîmbi de la ghișeu cetățeanului isterizat;
bătrînii gazați sistematic de poluarea prețurilor în permanent defazaj cu șchiopătatul pensiilor, care încă își mai pot alinta nepoții
micii întreprinzători copleșiți de biruri și birocrație, care încă mai îndrăznesc să-și poarte crucea;
amărăștenii satelor, cei ce privesc cu uimire și obidă cum, într-o efervescență cretină, niște brute mascate le ard de vii păsările din ogradă (și se pregătesc să le electrocuteze și godacul) în numele unei isterii generalizate numită gripă aviară, care, fie vorba între noi, a omorît sub o sută de persoane pe tot globul în doi ani, adică abia a mia parte din norma anuală a gripei obișnuite de sezon.
De ce oare îi ocolește tocmai pe politicieni, oameni de afaceri dubioase sau beizadelele lor și face victime printre prăpădiții copleșiți fizic de alte boli, aflați în imposibilitatea de a asigura minima subzistență pentru ei și copiii lor, a căror principală distracție este alba-neagra cu capetele orătăniilor adăpostite de ger sub același acoperiș?!
într-o țară în care peste 40% face caca în fundul grădinii, noi omorîm păsările și animalele, în loc să asigurăm apă curentă, săpun și canalizare. Cînd deasupra României va pluti ca o boare mirosul înțepător al detergenților și dezinfectanților de WC-uri, fiți
siguri că atunci și gripa aviară ne va ocoli.
Ordinea acestor categorii de greșiți este absolut întîmplătoare, iar numărul lor este infinit mai mare și cer scuze față de cei pe care i-am omis neintenționat.
în concluzie, văzînd amploarea fenomenului, instig toți greșiții la o mare conspirație a tenacității, onestității, profesionalismului și bunului simț împotriva demagogiei, mitocăniei și mediocrității. în fond, dintotdeauna noi, greșiții, am fost rotițele progresului, nu tagma politicienilor. Era să uit, merită scuzele mele și cei îngrozitor de puțini politicieni greșiți!r. Pe cînd o alianță?
Curios este că,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!