Spiritualitate universală

Admirația și recunoașterea contemporanilor

• O prietenie adevărată: Eminescu – Creangă

După numirea sa, în 1875, ca revizor școlar, Eminescu a întreprins inspecții școlare în județele Iași, Vaslui, trecînd atunci și pe la Valea Hogii. Dar, Eminescu „a descoperit în timpul cît a deținut această funcție, pe învățătorul Creangă”, cu prilejul unei inspecții școlare. Prietenia între ei s-a legat imediat. Eminescu a trimis ministrului un elogios raport, prin care-i aducea la cunoștință „opera acestui modest dascăl”. Iată ce nota Eminescu în raport: „învățătorul copiilor se poate recomanda nu numai copiilor mici, ci și multora dintre cei mari”. Apoi, tot el îl va lua „mai cu vorba, mai cu forța”, pe Creangă, la „Junimea”, unde a citit „Soacra cu trei nurori”.
La rîndul său, Creangă avea față de Eminescu o admirație deosebită. Pe un manual de geografie primit în dar de la Eminescu, și păstrat cu sfințenie, Creangă va scrie: „Dăruit mie de d. Mihail Eminescu, eminentul scriitor și cel mai mare poet al românilor 1878”. Cînd află că Eminescu este, în anul 1876, destituit din funcția de revizor, cel care îi sare în ajutor este Creangă, care-l găzduiește în bojdeuca sa din Ticău. Amîndoi vor petrece vara și toamna, Eminescu „cizelîndu-și versurile redeșteptînd trecutul și trezind la viață nouă limba veche și înțeleaptă a cronicarilor”. în schimb, Creangă va termina „Moș Nechifor Coțcarul”.
S-au despărțit cu greu, dat fiind faptul că Eminescu a fost numit redactor la ziarul „Timpul”. îndurerat, Ion Creangă îi scrie acolo: „Bădie Mihai, această epistolă ți-o scriu în cerdacul unde de atîtea ori am stat împreună; unde mata uitîndu-te pe cerul plin de minunății, îmi povesteai atîtea lucruri frumoase. Bădie Mihai, nu pot uita acele nopți albe, cînd hoinăream prin Ciric și Aroneanu…”.
Tot o epistolă (mai puțin cunoscută), trimisă de Titu Maiorescu din București, la Iași, surorii sale, Emilia, în 1884, spune: „Cred că scrisoarea aceasta sosește odată cu Eminescu. Spun «cred», deoarece Eminescu este lipsit de voință și hotărîre, iar eu încă nu sînt sigur că-l voi putea duce la gară. în ceea ce privește gîndirea logică, și-a revenit complet. Extraordinara lui memorie de totdeauna, aceiași desăvîrșită și evidentă”. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!