––––––––––––––––––––––

încercarea de a se sinucide din dragoste l-a făcut mai puternic

• pe un tînăr din Onești, prima iubire era să-l coste viața n nenorocit de o secundă de rătăcire, el luptă acum pentru dreptul la normalitate

Adrian Moisă. 21 de ani. Timid și cuminte. Student la calculatoare-automatizări în Capitală. âși dorește enorm o carieră de programator. în spatele chipului blînd și caracterului agreabil se ascunde o dramă greu de imaginat, o cumpănă a sorții prin care tînărul a trecut ca un învingător. Are încă nevoie, totuși, de suportul moral al familiei și de banii necesari unei operații complicate, pentru care solicită, cu demnitate, ajutorul semenilor.

A văzut moartea cu ochii

Calvarul lui Adrian a început acum doi ani, sub înșelătoarea aparență a unei povești adolescentine de iubire. „Cu Oana am fost prieten și coleg de liceu în Onești, iar după bacalaureat am intrat amîndoi la facultate în București. Eram destul de apropiați și, la un moment dat, fără să-mi dau seama, m-am îndrăgostit de ea. N-am spus nimănui despre sentimentele mele, erau micul meu secret. Din păcate, însă, ea se juca cu mine. încercam s-o cuceresc, măcar să ies cu ea la un suc sau la o prăjitură, încercam să-i spun ce simt, subtil apoi pe față, dar ea îmi refuza invitațiile în oraș sau le amîna. Prefera să-mi vorbească pe internet, iar dacă o sunam îmi dădea senzația că nu vrea decît să scape de mine. Nici măcar prieteni nu mai eram, deși ea promitea mereu că mă va trata mai delicat”, a povestit tînărul. S-au scurs astfel multe luni pentru băiatul aflat la prima dragoste și fascinat de ceea ce s-a dovedit a fi doar o iluzie, una ce-ar fi putut să-i fie fatală.
într-o zi de vară din 2004, disperarea l-a făcut pe Adrian să-și piardă cumpătul. A sunat-o de zeci de ori pe Oana, fără ca ea să-i răspundă. „I-am scris un SMS de adio și, pentru că nu mi-a dat nici un semn și pentru că eram singur în cameră, m-am aruncat de la etajul cinci al căminului unde locuiam, în complexul studențesc Regie”, și-a continuat el istorisirea. Dumnezeu a fost însă mărinimos față de clipa sa de rătăcire: deși a căzut de la aproape 13 metri, Adrian a rămas în viață, ba, mai mult, a fost în stare să-și spună datele celor de la Salvare.

Solidaritatea oamenilor i-a redat picioarele

Din păcate, a realizat prea tîrziu ce greșeală imensă făcuse. A fost internat de urgență, cu traumatisme multiple, la mîini, picioare și maxilar. A zăcut în stare critică o săptămînă, deoarece pierduse foarte mult sînge. Următoarele cinci luni, de coșmar, avea să le petreacă în spitalele Municipal, Elias și Foișor, unde a suferit nu mai puțin de opt intervenții chirurgicale. „Mi-au umplut membrele de tije și șuruburi. Am făcut primii pași, în cîrje, abia după jumătate de an. La externare, doctorii mi-au spus că sînt slabe șansele să mai merg vreodată normal. în plus, operațiile nu s-au dovedit a fi prea reușite, unele mi-au produs suferințe și mai mari”, a mai spus el. întors acasă, zdrobit din toate punctele de vedere și cu studiile suspendate, Adrian s-a sfătuit cu familia, care i-a fost alături clipă de clipă. „în spital, stătusem de vorbă cu un italian, care ne-a sfătuit să încercăm să-l operăm la Bologna, la o clinică celebră de profil. Eram pur și simplu disperați, deoarece nu știam de unde să luăm atîția bani, aproape 20.000 de euro”, și-a amintit mama sa.
âmpresionați de povestea lui Adrian, oameni de pretutindeni i-au sărit în ajutor cu bani sau măcar cu vorbe bune. „Ai încredere în Dumnezeu, pentru că, dacă ești încă în viață, cred că El are un plan cu tine”, i-a spus episcopul vicar de Roman, Ioachim Băcăuanul. „Ai iubit prea mult și n-a meritat”, i-a scris, de exemplu, o femeie simplă din Israel, care i-a trimis și niște bani. „Ne-au sprijinit colegii mei din învățămînt, prietenii, diverși preoți, toată lumea”, a explicat mama. Grație solidarității umane, în august anul trecut, la circa un an de la accident, tînărul a fost operat de profesorul bolognez Mario Mercuri. Primul drum, dintre cele patru făcute în Italia, l-a plătit fundația Betania din Bacău. „Datorită acestui medic, pot merge azi aproape normal. Mai trebuie însă operat cotul drept și glezna dreaptă, ceea ce ne-ar costa încă 20.000 de euro, iar bani nu mai avem deloc”, ne-a spus Adi trist, dar păstrîndu-și speranța.

Drumul spre normalitate

Adrian a realizat ce prostie a făcut și a luptat de atunci în continuu, pentru a trăi din nou normal și a-și continua studiile. Printr-un efort fantastic, tînărul și-a reluat, în toamna lui 2005, facultatea. „Mi-am dat toate restanțele și am intrat în anul doi. Datorită concesiei făcute de decan, de a-mi da voie să nu mă prezint la cursuri, ci doar la examene, am continuat să învăț”, a explicat el.
Pe Oana a mai văzut-o o singură dată, și nu pentru că ea ar fi vrut să-l viziteze, ci pentru că a fost convinsă s-o facă. „Eu i-am spus că mă compar cu Titanicul, care s-a scufundat lovit de un ghețar. Ea mi-a reamintit doar ce norocos am fost să nu mor în ziua aceea”, a povestit Adi scurta lor discuție.
Dintr-un băiat timid și vulnerabil, Adrian Moisă s-a transformat, prin suferință, într-un om puternic, hotărît și iubitor de viață. „Trecînd prin calvarul acesta, am cunoscut durerea și am realizat cît de mult mă iubesc părinții și sora mea și cît de important este să comunici cu ceilalți. Știu că am greșit atunci și vreau s-o iau de la capăt, de data asta cu dreptul”, a declarat el. Un singur lucru îl împiedică: banii pentru celelalte operații în Italia, pe care cei dragi nu au de unde-i scoate, deși li se rupe inima. Orice persoană care dorește și poate întinde o mînă acestui tînăr poate contacta redacția ziarului nostru. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!